În scrierile Sfinţilor Părinţi întâlnim uneori patimile de căpetenie sub denumirea de „draci”. Astfel, Sfântul Ioan Scărarul pomeneşte „dracul lăcomiei”, „dracul curviei” sau „dracul trufiei”, despre care spune că au obârşie adamică şi strică echilibrul minţii.
Sensul actual al cuvântului curvie se referă la orice legătură şi împreunare trupească dintre un bărbat şi o femeie în afara căsătoriei.
Ştiinţele medicale au constatat că, anatomic şi psihologic, între bărbat şi femeie există deosebiri profunde; fiecare celulă, organ sau parte din corp poartă pecetea sexului.
Bărbatul este într-un fel subordonat femeii, datorită plăcerii pe care aceasta i-o dăruieşte; motiv pentru care dorinţa bărbatului se transformă uneori în violenţă. Din fire, bărbatul are înclinaţii spre aventură şi poligamie; pe când menirea şi configuraţia femeii este naşterea de prunci, prin care se şi mântuieşte. Dacă cele două porniri contradictorii nu se armonizează după rânduiala divină, în legăturile amoroase ocazionale se ivesc neînţelegeri, conflicte sau chiar tragedii.
Aventurile de-o noapte sau legăturile prelungite adeseori la săptămâni, luni sau chiar ani trec mai întâi printr-o fază de entuziasm, dăruire şi încântare excesivă; apoi, din teamă că sfârşitul se apropie, fiecare partener doreşte să profite cât mai mult de serviciile celuilalt.
Unicul scop al acestor legături dezordonate este plăcerea pătimaşă, exagerată şi încercarea egoistă de a înlătura orice eventuală responsabilitate. În mod frecvent se recurge la sterilizare, la păzirea de rostul zămislirii prin pilule anticoncepţionale sau prin scârba onaniei, dar de multe ori se ajunge la crima avortului, ca ultimă soluţie.
Toate nereuşitele se adună, tulburând liniştea şi viaţa pătimaşilor; şi din fericirea şi exuberanţa începutului se trece la insulte şi vrajbă, care uneori se rezolvă prin găsirea altui partener. Dacă rămân împreună, trupurile lor alunecă pe povârnişul obişnuinţei din care nu se mai pot opri; ritmul desfrâului se aprinde şi creşte până la pragul nebuniei. Este semnificativ faptul că, mai ales atunci când patima curviei se asociază cu duhul diavolesc al băuturilor ameţitoare, după dezlănţuirea tiranicei plăceri sexuale, între cei doi parteneri izbucneşte un sentiment straniu de repulsie, duşmănie şi violenţă.
Publicaţiile actuale ilustrează cu prisosinţă acest trist şi amarnic adevăr. Consemnăm două exemple petrecute recent, spre sfârşitul postului de Crăciun şi redate pe unele canale TV.
Primul reportaj ilustra situaţia unui cuplu în care cei doi trăiau de câţiva ani împreună, în mod nelegitim. În ultima vreme, bărbatul a devenit gelos şi violent. Sub influenţa alcoolului, şi-a bătut crunt partenera, apoi a imobilizat-o dezbrăcată şi, cu ajutorul unui cui înroşit în foc, i-a scris pe picioare numele amanţilor cu care bănuia că l-a înşelat.
Al doilea caz petrecut prin părţile Aradului relata despre viaţa unui bărbat care trăia în concubinaj cu o femeie. În ziua când au tăiat porcul, au şi băut amândoi până spre seară. Ghiftuit de carne şi cu capul plin de alcool, bărbatul a devenit irascibil şi violent. După ce şi-a bătut fără milă iubita de odinioară, a aşezat-o cu pielea goală pe plita încinsă şi a lovit-o până a murit. Apoi a căutat înnebunit un ştreang, l-a legat de grindă şi s-a spânzurat.
Sunt întâmplări adevărate, pe care le-am văzut la actualităţile de seară, numai cu câteva zile înainte de Crăciunul anului 1996.
Nu-i nevoie de nici un efort pentru a înţelege oricine spre ce fapte năprasnice duce apa cea tulbure şi primejdioasă a desfrâului. De altfel, în limba greacă cuvântul desfrânare este sinonim cu descompunere.
va urma
Pedeapsa neascultării sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale / prof. Ion Lazăr. – Sibiu : Oastea Domnului, 2009
