Alcoolul în istoria mântuirii lui Lot

Locul cel mai urât din Biblie ne arată ce poate face diavolul cu ajutorul alcoolului.

Sfânta Scriptură este o carte plină de adânci şi neîntre­cute învăţături sufleteşti. Între altele, Scriptura ne arată că oriunde a fost – şi este – vorba despre mântuirea su­fletului, acolo aleargă şi diavolul. Domnul Iisus a venit în lume să mântuiască pe tot omul. Diavolul aşijderea alear­gă şi lucrează să piardă pe tot omul.

Din potopul cel de apă scăpaseră numai Noe şi familia sa; din potopul cel de foc al Sodomei şi Gomorei scăpaseră numai Lot şi fetele sale. Dar şi într-un loc şi în­tr-altul, diavolul a alergat să piardă şi pe aceşti scăpaţi. Pe Noe, diavolul l-a smintit cu alcoolul, cu beţia.

Diavolul îşi probează armele. Beţia o probase cu Noe şi proba ieşise cu bine. El se apropie acum şi de Lot cu aceeaşi înşelăciune. „Iar Lot – ne spune Biblia – s-a te­mut să rămână în Ţoar (unde se rugase de îngeri să-l lase). A rămas pe munte şi a locuit într-o peşteră cu cele două fete ale sale“. În această peşteră s-a petrecut cea mai urâtă istorie din toată Biblia. „Fetele lui Lot, temându-se că vor rămâne fără copii, au îmbătat cu vin pe tatăl lor şi s-au împreunat, noaptea, cu el“ (Fac. 19, 30-35).

Ah, ce lucru grozav a făcut şi aici diavolul cu aju­torul alcoolului! Ah, cum a stricat şi aici mântuirea ce­lor trei suflete cu ajutorul alcoolului! Ah, ce loc urât este acesta în Sfânta Scriptură! Sunt unele glasuri care zic: acest loc trebuie scos din Biblie. Din Biblie trebuie scoase locurile cele urâte. Tot aşa şi duşmanii Sfintei Scripturi arată toate locurile urâte din Biblie (So­lomon cu femeile, păcatul lui David cu femeia lui Urie, păcatul lui Lot cu fetele sale etc.) şi zic: „iată aceasta este cartea voastră cea sfântă… o carte plină de desfrâ­nări“. Se află chiar şi unii dintre oamenii bisericii care spun că din Biblie ar trebui scoase părţile urâte.

Ah, ce mare greşeală ar fi aceasta! Noi strigăm sus şi tare că aceste locuri îşi au tot rostul lor, tot înţelesul lor şi tot locul lor în Sfânta Scriptură. Ele fac parte din integritatea Bibliei. Sfânta Scriptură ne arată deoparte toată calea şi toată lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o de-a lungul veacurilor pentru mântuirea noastră, a păcăto­şilor. Dar, de altă parte, Scriptura ne arată şi toate încer­cările şi înşelăciunile ce le-a făcut Satana de-a lungul vea­curilor pentru pierzania omului.

Scriptura ne arată urmele Domnului, dar, pe de altă parte ne arată şi urmele diavolului. Locurile cele urâte din Bi­blie sunt urmele diavolului. În aceste locuri, Scriptura ne arată urmele diavolului, ne arată pe diavolul şi înşelăciu­nile ce le foloseşte.

Eu cred că aceste locuri nu numai că nu trebuie scoase din Biblie, ci, dimpotrivă, ele trebuie arătate cu degetul.

Ele trebuie arătate oamenilor cu strigarea: „Uitaţi-vă, oameni buni, la urmele diavolului, uitaţi-vă, cu ce fel de înşelăciuni a lucrat Satana în curgerea vremilor… Scriptura vă arată apucăturile şi înşelăciunile pe care le-a folosit diavolul, ca să vă feriţi de ele…“.

Diavolul ar râde cu hohot dacă cineva ar scoate din Biblie urmele lui. Diavolul tocmai asta ar dori: să i se şteargă urmele şi înşelăciunile, pentru ca oamenii să se ferească mai puţin, şi el să-i poată înşela mai uşor.

Locurile cele urâte din Biblie ne arată urmele diavolului. Urâte sunt aceste urme; urât trebuie să fie şi diavolul!

În acest înţeles pune Scriptura în faţa noastră locul cel urât cu desfrânarea fetelor lui Lot. În primul rând, ne arată acest loc sfârşitul grozav al vieţii lui Lot care nu se ferise de la început de aluatul stricăciunii. Lot se ames­tecase cu răul cetăţilor şi iată ce urmare grozavă a avut acest amestec. Îngerii l-au târât afară din focul pierzării, dar cu sufletul nu l-au putut scoate cu totul din strică­ciune. Ah, sărmane Lot, cum te lăsară îngerii din mână, iată ce făcuşi! Te scoaseră îngerii dintr-o Gomoră şi întraşi în alta tot atât de rea; te scoaseră dintr-un foc şi intraşi în altul, tot atât de grozav. Da, da, pentru că tu erai ameste­cat cu stricăciunea. N-ai rupt-o cu totul de duhul cel rău al cetăţilor şi iată pe urmă la ce ajunseşi.

Locul acesta strigă pe noi: rupeţi-vă cu totul de „du­hul cel rău al acestei lumi“, ţineţi-vă departe de modele şi stricăciunile acestei lumi… „Fiii Domnului“, nu vă ames­tecaţi cu „fiii oamenilor“!

Locul acesta strigă apoi pe noi: „Creş-tinilor, feriţi-vă de alcool!“. Iată ce lucru grozav a făcut şi aici diavolul cu ajutorul alcoolului. Pagina cea mai urâtă din Biblie este o mărturie despre ce poate face alcoolul şi este o strigare să ne ferim de alcool.

Am arătat la timpul său, ce urmări grozave a avut beţia lui Noe. Din această beţie a răsărit vrăjmăşia dintre fiii lui şi neamurile pământului.

Tot atât de grozave urmări au ieşit şi din beţia lui Lot. Biblia ne spune că din zămislirea fetelor lui a ieşit neamul Amoniţilor şi Moabiţilor (Fac. 19, 37-38). Ei bine, cine au fost aceste neamuri? Căutaţi în Biblie şi îi veţi afla pe aceşti Amoniţi şi Moabiţi pe tot locul luptân­du-se contra fiilor lui Dumnezeu şi contra planurilor lui Dumnezeu.

Din beţia lui Lot au ieşit, aşadar, nişte fii ai diavo­lului. Beţia lui Lot a dat nişte bravi luptători pentru îm­părăţia iadului.

Tot atât de grozave sunt urmările beţiei şi azi. Prin beţie ajung oamenii fiii diavolului, fiii pierzării. Prin beţie îşi recrutează diavolul luptători pentru împărăţia sa. Prin beţie se fac cele mai spurcate şi urâte păcate.

Iisuse, preascumpul meu Mântuitor! Îţi mulţumesc că m-ai ajutat să scap din Sodoma şi Gomora pieirii sufleteşti.

Te rog însă ajută-mă mai departe şi fii cu mine mai departe căci atacurile vrăjmaşului sunt multe, iar eu sunt singur şi slab. Fii cu mine, scumpul meu Mântuitor, căci lumea e plină de „peşterile“ ispitelor şi înşelăciunilor.

Părintele Iosif Trifa
din volumul “Sodoma şi Gomora”