Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ALEGEREA ÎNSOŢITORULUI ÎN VIAŢĂ

ALEGEREA ÎNSOŢITORULUI ÎN VIAŢĂ

ALEGEREA ÎNSOŢITORULUI ÎN VIAŢĂ

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
de la nunta de la Ighiel – 17 iunie 1979

Mă adresez, în primul rând, celor care ne-au prilejuit bucuria aceasta: mirelui şi miresei.

Dragă mire şi mireasă, ca să vă arătăm dragostea pe care am avut-o faţă de voi, care faceţi parte din familia noastră, am venit noi şi au venit aceştia, pe care-i pot cuprinde ochii frăţiilor voastre, la această sărbătorire. Am venit şi noi, ca să ne rugăm împreună cu cei dragi care vă iubesc, părinţii voştri, ca Dumnezeu să binecuvânteze nunta voastră, hotărârea pe care aţi luat-o ca să nu mai fiţi doi, ci să fiţi unul în Hristos.

Mă gândesc la mulţimea mare de tineri de-aici, care vă privesc pe voi ca mire şi mireasă şi gândul lor zboară la ziua apropiată sau depărtată când şi ei vor fi aşa ca voi. Şi aş avea un cuvânt pentru dragii noştri tineri care au venit şi ei să sărbătorească această sărbătoare a voastră, şi aş vrea să le citesc ceva din sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu din Neemia, capitolul 13. Şi chiar i-aş lega pe tinerii noştri dragi să-şi însemneze capitolul acesta şi să-l studieze pe mai departe.

„Mustrarea pentru femeile străine

Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte iudei care îşi luaseră neves­te Aşdodiene, Amonite şi Moabite. Jumătate din fiii lor vorbeau limba Aşdodiană şi nu ştiau să vorbească limba evreiască; nu cunoşteau decât limba cutărui sau cutărui popor. I-am mustrat şi i-am blestemat, am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicând: «Să nu vă daţi fetele după fiii lor şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi. Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el în mulţimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuşi femeile străine l-au târât şi pe el în păcat. Şi acum trebuie să auzim despre voi că săvârşiţi o nelegiuire atât de mare şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru, luând neveste străine?».

Unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit de la mine.

Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia şi legământul încheiat de preoţi şi leviţi.”

De la Neemia, capitolul 13. Vă rog, înregistraţi-vi-l.

Şi acum aş avea un cuvânt aici către toţi de-aici din adunare şi îndeosebi pentru voi, tinerilor. Dumnezeu, de la început, de când părintele nostru Avraam a fost dăruit de Dumnezeu cu un copil, pe care l-a cerut cu lacrimi, ca să-i rămână moştenirea unui fiu al său, Dumnezeu i‑a dat un fiu, un copil de parte bărbătească. Iar când copilul a fost la vârsta căsătoriei, Avraam a luat un servitor şi i-a zis: „Pune-ţi mâna sub coapsa mea şi jură-mi. Căci te trimit în casa tatălui meu, ca să iei nevastă copilului meu. Dar să nu iei dintre fetele canaaniţilor, dintre oamenii închinători la idoli”.

Slujitorul a întrebat: „Dar dacă nu va vrea să vină fecioara?”.

Avraam a răspuns: „Îngerul Domnului a pregătit-o deja”.

Nu vă spun mai pe larg, că ştiţi. Deci, de la început, Dumnezeu, prin hotărârea Lui, a dat legi veşnice. Şi pe oamenii credincioşi Lui i-a îndrumat şi i-a ocrotit întotdeauna pe căi binecuvântate şi slăvite. Legile veşnice ale lui Dumnezeu nu s-au schimbat o dată cu venirea Noului Testament. Aceeaşi valabilitate o au. Şi poate aici sunt oameni din satul acesta care se întreabă miraţi: „De unde aceşti oameni au venit la nunta aceasta, la Ariton? De unde l-au cunoscut?”. Ei, nu ştiu oamenii de unde l-am cunoscut noi! De unde-i cunoaştem noi pe copiii noştri! Căci toţi tinerii din Lucrare sunt copiii noştri. Şi aceeaşi grijă şi dragoste o avem ca pentru copiii noştri trupeşti.

Vrem să lămurim o problemă aici. Mulţi se întreabă, cerându-le pe fetele noastre în căsătorie, de ce nu merg după ei, după unii tineri. Dar e firesc să nu meargă fetele noastre după ei. Cei care se lasă călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu [ştiu] că e o poruncă sfântă. Aţi auzit: Dumnezeu a pedepsit tot Israelul pentru că n-a respectat această poruncă şi a necinstit legile lui Dumnezeu. Neemia plângea de durere când a văzut că tineri şi chiar oameni mai în vârstă s-au căsătorit cu [cei din] popoare închinătoare la idoli, care nu-L slujesc pe Dumnezeu.

Poate că unii vor zice: „Dar noi nu suntem creştini? Suntem noi păgâni?”.

Nu, fraţilor! Dar Apostol Pavel, în Epistola sa către Efeseni, ne dă următoarele învăţăminte: „Să nu mai trăiţi ca păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor… Străini de viaţa lui Dumnezeu… în urma împietririi inimii”. Şi Sfântul Apostol Petru [spune]: „Ajunge că… aţi trăit în… beţii, în ospeţe… în slujiri idoleşti neîngăduite. De aceea se miră…”. Poate neamurile mirelui de-aici se miră când văd atâta lume. Poate vă miraţi şi dumneavoastră, cei din sat, şi se miră cei care nu cunosc legătura dragostei, cum de am venit noi la această sărbătorire. Am venit pentru că şi actul acesta al căsătoriei e o împlinire a poruncilor lui Dumnezeu. Dumnezeu aşa ne-a învăţat: să nu le dăm pe fetele noastre, nici pe feciorii noştri după oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

„Bine – va întreba cineva – noi, care suntem membri ai Bisericii noastre, noi nu-L cunoaştem pe Dumnezeu?”

O spunem din propria noastră experienţă! (…) Cântam la strană, dar nu-L cunoşteam pe Dumnezeu. Îmi plăcea să cânt. [Dar] trăiam în ospeţe, în beţii, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite, aşa cum trăieşte poporul nostru creştin. Tocmai pentru aceasta a ridicat Dumnezeu această Lucrare în Biserică (înţele­geţi-mă bine!), pentru că Biserica noastră trebuie încreştinată.

Când am venit în satul acesta, la noi în sat era un ospăţ, nu o nuntă. Şi am zis aşa: autorităţile noastre bisericeşti n-ar trebui să oficieze la astfel de ospeţe. Oameni cu sticlele de băutură în buzunar… oameni cu capul plin de băutură înţeasă bisericile noastre. Asta nu e nuntă, fraţii mei! Acesta e ospăţ, în care trăiau popoarele păgâne altădată. Şi răul mare s-a făcut chiar de pe timpul lui Constantin cel Mare, când s-a unit Biserica şi au intrat preoţi păgâni în rândurile Bisericii creştine. Au adus virusul acesta… atâtea obiceiuri şi datini străine, încât, iată, noi spunem, [vorbind] despre timpul nostru, după două mii de ani, că trebuie ca Dumnezeu să ridice din popor oameni de la coarnele plugului, muncitori din fabrică şi intelectuali, ca să luptăm cu toţii pentru reîncreştinarea poporului nostru.

De aceea nu suntem noi înţeleşi, fraţilor! Din gelozie. Şi de aceea suntem noi priviţi în felul acesta: pentru că dorim ca Biserica noastră, cu învăţăturile noastre, şi copiii noştri să trăiască în ascultare şi în temere de Dumnezeu.

Şi Sfântul Pavel le spunea şi tinerilor: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi”. Am pierdut tineri mulţi din Lucrare. I-am pierdut pentru că s-au încuscrit cu oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Cu toată tăria o spun: nu-L cunosc pe Dumnezeu! Pentru că Cuvântul Domnului spune: „Nu puteţi sluji la doi domni”: şi Domnului, şi diavolului. Ce va fi [şi acum] la ospeţele oamenilor, pretinse a fi nunţi binecuvântate de Biserică! Vă amintesc un [cuvânt] al Domnului, care spune aşa, în Ioan 17: „Tată, nu Te rog pentru lume, ci pentru cei pe care i-ai ales din mijlocul lumii”. Nici Mântuitorul nu ne-a învăţat să ne rugăm pentru lume. Şi, cu durere… astăzi merge de-a valma. Ne rugăm pentru toţi; se roagă şi Biserica noastră pentru toţi.

Fraţilor iubiţi, doresc să fiu bine înţeles. Nu putem călca porunca lui Dumnezeu! Şi-i îndemnăm pe tinerii noştri. Aţi auzit ce a făcut Neemia? Aţi auzit cu câtă durere a postit şi a stat cu faţa la pământ, gemând de durere, până când au venit fiii poporului şi i-au spus: „Scoală-te din întristarea ta, că nu este vreme de durere. De tine acum este nevoie. Te vom ajuta în tot ce vei face”. Şi a încheiat cu ei un legământ şi, mai mult, i-a obligat pe toţi să înlăture femeile străine [împreună] cu copiii lor, să-i scoată din ţara lor. Şi au stricat actul căsătoriei, cum îl numim noi, alungându-şi femeile. [Şi el le-a zis]: „(…) Aţi călcat legea lui Dumnezeu. Nu mai meritaţi să faceţi parte din poporul lui Dumnezeu”. Iar ei, fiind iubitori de Dumnezeu, mai bine au înlăturat femeile şi copiii pe care [i-au avut] din nebăgare de seamă, ca şi părinţii lor, şi au rămas în legământul cu Dumnezeu, ca să nu calce porunca şi legile date de Dumnezeu.

Noi vă îndemnăm, dragi tineri: băgaţi bine de seamă, că se prefac mulţi credincioşi pentru voi. Aşa cum spune Cartea lui Dumnezeu, averea e o moştenire de la părinţi, dar o femeie credincioasă e un dar al lui Dumnezeu. Câţi n-au fost înşelaţi de frumuseţe… de situaţii… Călcând peste Cuvântul lui Dumnezeu şi peste poruncile Lui, astăzi plâng cu lacrimi amare greşeala pe care au făcut‑o. Nu dorim să învăţaţi din experienţa frăţiilor voastre. Ci din experienţa trecutului, a celor care n-au ascultat de Dumnezeu. Mulţi s-au prefăcut credincioşi. Şi satana se preface în înger de lumină, dacă-i posibil să-i înşele pe cei aleşi. O căsătorie nu se întemeiază în două, trei săptămâni. Au făcut unii dintre fraţi greşeala aceasta, grăbind căsătorii în două săptămâni. Au dat greş şi au pe conştiinţa lor greşeala aceasta. Fraţii mei, nu vă grăbiţi! Îngerul Domnului a pregătit pentru voi mireasă sau mire. Dumnezeu S-a gândit la voi.

Poate va spune cineva: „Dar tot din Lucrare este”. Dar nu e un caracter cu tine. Dacă Dumnezeu ţi-a pregătit alta, rămâi la alegerea lui Dumnezeu, că Dumnezeu nu greşeşte în alegerea Lui. Mulţi care au făcut pasul acesta în două, trei săptămâni au dar greş. Fraţilor, şi un an, şi doi studiaţi problema aceasta. Nu vă grăbiţi la căsătorie. Nu vă grăbiţi la dragoste, căci dragostea vă duce la pieire, aşa cum [l-a dus] pe Samson când le-a spus tatălui şi mamei lui:

– Pe femeia asta vreau s-o iau în căsătorie, că-mi place.

– Dar nu e din neamul nostru!

– Mie-mi place de ea.

I-a plăcut de Dalila. Dar ce a făcut Dalila din el? Şi ea a fost frumoasă, a avut şi alte calităţi, dar a fost necredincioasă. I-a pus capăt acestui mare om al lui Dumnezeu.

Staţi de vorbă cu Dumnezeu în vremea căsătoriei voastre. N-am dori ca tinerii noştri şi fetele noastre, la vârsta de 14, 15 ani, să le vedem cu băieţi pe stradă. N-am vrea! Aşa cum păzeşte mama curăţia fetei, n-am vrea, tinerilor dragi, să vă vedem într-o viaţă destrăbălată. Voi discutaţi problema căsătoriei şi, în primul rând, puneţi înaintea lui Dumnezeu problema aceasta, dacă e de la El sau nu. Şi aveţi răbdare. Pentru că, în faţa căsătoriei voastre, ca şi în orice problemă [pentru care se cere rezolvare prin] rugăciune, satana de multe ori se pune împotriva noastră şi a răspunsului pe care ni-l dă Dumnezeu. N-am citit noi în Cartea lui Daniel când el s-a rugat Domnului pentru descoperirea unei vedenii? Douăzeci şi una de zile s-a rugat Daniel lui Dumnezeu, până când i-a venit următorul răspuns: „Daniele, om preaiubit şi scump, Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea din prima zi. Şi m-a trimis să-ţi aduc răspunsul, dar căpetenia împărăţiei Persiei (diavolul) mi-a stat împotrivă”. Şi s-a dat o bătălie în atmosferă de douăzeci şi una de zile între arhanghelul Gavriil şi satan. Şi n-a putut birui nici unul, nici altul. Şi i-a venit arhanghelul Mihail în ajutor şi l-a biruit pe diavolul. Şi i-a spus lui Daniel cuvintele lui Dumnezeu şi a zis: „Mă duc din nou, să mă lupt împotriva împăratului perşilor”.

Poate cereţi de la Dumnezeu şi nu vă vine răspuns cum vreţi voi, aşa repede. Aveţi răbdare. Cereţi tot timpul. Nu cu ochii aţintiţi la o persoană oarecare. Spuneţi cu „ochii” închişi: „Doamne, eu nu ştiu pe cine să aleg. Eu nu ştiu. Gândeşte-Te la mine. Gândeşte-Te la viitorul meu. Vreau să trăiesc cu Tine pentru totdeauna”. Şi Dumnezeu Se va îngriji şi o va pregăti. Şi din marginea cealaltă a ţării noastre îţi va aduce bărbat, sora mea! Şi din marginea îndepărtată îţi va aduce mireasă, fratele meu! Dar ai încredere în Dumnezeu. Repet: nu căutaţi frumuseţe! Nu căutaţi situaţii! Nu căutaţi un neam deosebit! Nu! Cereţi Domnului: „Doamne, îmi trebuie o soţie credincioasă”.

Oamenilor căsătoriţi, Sfântul Pavel le spune: „Cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge. Cei ce se bucură de lume, ca şi cum nu s-ar bucura. Cei ce au neveste să fie ca şi cum nu le-ar avea. Pentru că chipul lumii trece”. Legându-te de frumuseţe, te legi de persoană. Nu uita că chipul lumii trece! Nu uita că [frumuseţea] este o piatră de poticnire pentru mulţi care au făcut greşeala aceasta.

Deci, tinerilor dragi, priviţi cu încredere la viitorul apropiat sau îndepărtat, care e în mâna lui Dumnezeu. Dacă veţi rămâne credincioşi lui Dumnezeu, aduceţi o cinste şi o onoare Lucrării lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu ne-a adunat, ne-a strâns aici şi v-a adunat şi pe voi, dragilor tineri. Aţi venit de departe, pentru că adunările noastre sunt o şcoală duhovnicească. Învăţătorul nostru este Duhul Sfânt, aşa cum a spus Mântuitorul: „Vă trimit un alt Mângâietor, Care va rămâne cu voi în veci, pe Duhul Adevărului”. Un alt Învăţător. Şi, prin fraţii noştri care au mărturisit aici Cuvântul lui Dumnezeu, s-au dat din belşug lecţii minunate cum trebuie să ne ducem noi viaţa. Ca să ne faceţi cinste şi nouă, să putem veni şi la nunta voastră, să putem cânta şi la nunta voastră, să ne putem bucura ca la nunta aceasta binecuvântată şi slăvită.

Fraţilor, cetăţeni din satul acesta, nu vă miraţi de această nuntă. Nu vă miraţi de ce au venit atâţia străini. Nu vedeţi un strop de băutură şi totuşi fraţii cântă! Nu trebuie să ai capul plin de băutură ca să (…) cânţi. Ei numai atunci ştiu să cânte. Noi cântăm şi în necazuri, şi-n întristări, şi-n dureri cântăm, întotdeauna. Pentru că ştim că ne ocroteşte Tatăl nostru din ceruri, Dumnezeu. Nu vă miraţi că am venit cu cheltuieli mari, de departe, din celălalt colţ [al ţării] (şi din îndepărtata Moldovă au venit aici fraţii), ca să ducem respectul cuvenit. Şi merită respect aceia care se încadrează pe linia Cuvântului lui Dumnezeu, făcând astfel de nunţi binecuvântate, la care Hristos e chemat. Fecioara Maria e chemată. Ucenicii Domnului sunt chemaţi, cu prezenţa învăţăturilor lor.

Dar eu întreb: la o nuntă unde începe băutura să curgă gârlă, unde-s cuvinte cu două înţelesuri, unde-s alte şi alte păcate grele, Hristos ia parte acolo? Ucenicii Domnului iau parte acolo? Vedeţi o Biblie într-o astfel de nuntă? Vedeţi pe cineva citind din Biblie, citind un psalm? Atunci lăudăm „foile verzi” şi pădurile, şi dealurile, nu pe Dumnezeu, aşa cum ne-a poruncit nouă Dumnezeu. Şi totuşi mai spunem că suntem creştini!… Nu, fraţii mei! Mărturisim din propria noastră experienţă: n-am fost creştini. Am cântat la biserică, dar n-am fost creştini. Ştiţi ce spun învăţăturile Bisericii noastre cu privire la nunţi? Dacă se face o nuntă şi există şi muzică, preotul să plece de la nuntă. Laicul (care suntem noi), dacă nu va pleca de la nuntă, să fie afurisit, iar preotul să fie caterisit.

Azi – o spunem cu durere (că suntem mereu învinuiţi) – am văzut preoţi jucând; e adevărat. Am văzut preoţi bând; e adevărat. I-am văzut cu ţigările în gură; e adevărat. Şi noi am văzut. Dar, pentru aceasta, nu înseamnă să fugim de-aici. Dacă e o slăbiciune în Biserica noastră, Dumnezeu a ridicat Lucrarea aceasta. Putea s-o trimită să formeze un cult. Că eram aprobaţi şi noi, nu eram aşa cum suntem, strâmtoraţi. Dar Dumnezeu a trezit Lucrarea aceasta tocmai să dăm semnalul de alarmă. Biserica are comori care stau acoperite în bibliotecile bisericilor. Noi vrem să valorificăm aceste comori care au ţinut neamul nostru până astăzi şi poporul nostru, creştin. Astăzi ne-am modernizat, nu ne mai trebuie credinţă. Nici Dumnezeu. Băutura să curgă gârlă!…

Nu, fraţii mei. Noi, când ne-am întors la Dumnezeu, am făcut un legământ că luptăm până la moarte pentru cauza aceasta. Şi suntem gata să mergem chiar la moarte, dar susţinem cu tărie adevărul acesta. Să nu vă lăudaţi că Biserica noastră are trei dascăli: Vasile, Grigorie, Ioan şi atâţia oameni ai lui Dumnezeu. Nu vă lăudaţi cu oamenii. Să ne „lăudăm” cu noi… Unde mergem, vedem biserici goale. Oamenii lucrează şi în timp de sărbătoare. Oamenii nu mai respectă nici duminicile, nici sărbătorile. Fraţii mei… şi totuşi suntem creştini…

Am dreptate când spun că Biserica noastră trebuie reîncreştinată? Însă, durere… atâţia ni se opun! Nu vor o reîncreştinare. Vor să aibă frâu liber; să bea, să trăiască ca păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor.

Facă fiecare ce vrea! Noi avem o răspundere în faţa lui Dumnezeu, Căruia Îi slujim de o viaţă întreagă. Sunt unii care de copii tineri ne-am întors la Dumnezeu, cum l-aţi văzut pe tânărul acesta care i-a uimit pe toţi. Dumnezeu l-a pus de-o parte. De atunci I-am slujit lui Dumnezeu şi vrem să-I slujim până la moarte.

Ne bucurăm şi-L rugăm pe Domnul şi pentru părinţii mirilor, pe care-i cunoaştem aşa de bine, din copilărie. La unii am fost şi la nuntă, cu aceleaşi bucurii şi cântări (la părinţii miresei). Mulţumim Domnului pentru astfel de părinţi care au putut să-şi ţină copiii lângă Cuvântul lui Dumnezeu.

Voi, părinţilor, nu împiedicaţi copiii să vină la adunare, la şcoala aceasta binecuvântată a Duhului. Cheltuiţi totul ca să puteţi da un copil, un fecior, să facă o facultate. Pentru ce? Pentru ce? E adevărat că-i faceţi oameni. N-aţi vrea ceva mai mult? N-aţi vrea să faceţi din ei copii ai lui Dumnezeu? Atunci daţi-le voie să vină în această şcoală. Se plâng mereu tinerii: „Tata nu mă lasă… Mama nu mă lasă…”.  [Sau] soţia: „Soţul nu mă lasă. Îmi place adunarea, dar soţul nu mă lasă”. Ce păcat… ce păcat… Să nu aibă Dumnezeu foloase din lucrarea mâinilor Lui; să aibă diavolul… Ei, fraţilor, tocmai aici luptăm noi şi vom lupta până la capăt, să ştiţi. Luptăm până la capăt, până când vom cădea. Şi ştim că, dacă noi vom cădea, Dumnezeu ridică. Uitaţi cum a ridicat aici tineri… care vor duce mai departe steagul zdrenţuit de gloanţele duşmane. Vor duce ei mai departe, căci Duhul lui Dumnezeu va pune în inima lor aceeaşi râvnă arzătoare pentru cauza slăvită a lui Dumnezeu.

Ne întoarcem bucuroşi la casele noastre, că ne-a dat Dumnezeu un prilej minunat astăzi. Învăţătură din belşug. A dat Dumnezeu băutură din belşug. Plecăm ca beţi de-aici. Dar nu de băutura aceea pe care au băut-o cei din Cana până când s-au îmbătat. [Ci de] băutura pe care Domnul Hristos a făcut-o din apă. Şi băutura aceasta e Cuvântul lui Dumnezeu. Nimeni să nu se bazeze… să spună: „Păi şi Hristos a fost la nuntă”. La nuntă, da. Dar nu la ospăţ. Ce credeţi, ar mai fi rămas Hristos acolo dacă începea muzica, jocurile, cuvintele cu două înţelesuri? Ar mai fi rămas? Pământeşte vorbind. Ar fi rămas apostolii, Fecioara Maria, care a trăit în atâta curăţie? Nici în celelalte datini [ei] nu sunt. E o formalitate goală. Dacă mergem cu capetele pline, dacă ne-am uitat la interes, la frumuseţe, la alte lucruri… a devenit o formă goală chiar şi Taina, cum [amintea] un frate că aceasta e o Taină. E Taină pentru credincioşi. Dar pentru oamenii necredincioşi, care astăzi chefuiesc şi beau, şi petrec, iar mâine îi vezi pe la uşa tribunalelor pentru divorţuri… Înseamnă că Hristos n-a binecuvântat nunta aceea. În viaţa credincioşilor nu există divorţuri. În viaţa credincioşilor nu există despărţiri, pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să se răsfrângă asupra copiilor.

Eu închei cu aceste îndemnuri, fraţilor dragi, şi vă rog să mă înţelegeţi bine.

La tinerii noştri le spun încă o dată: citiţi cu atenţie, notaţi-vă capitolul acesta şi mergeţi după trimitere: Neemia capitolul 13, începând cu versetul 23. Studiaţi-l bine şi veţi vedea cum Dumnezeu vă va lămuri pentru viitor ce trebuie să faceţi. Amin

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 5

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!