Am arătat, la locul potrivit, ce fel de apucături şi arme foloseşte Satana în atacurile sale contra Domnului Iisus. Atacurile ne arată că Satana, pe lângă vicleşug, mai pune în lupta sa şi stăruinţa şi experienţa. Diavolul are o stăruinţă şi o răbdare extraordinare. Văzut-aţi de câte ori a repetat atacul asupra Mântuitorului? Era alungat mereu şi iar se întorcea. Era bătut mereu şi tot nu se lăsa.
Aşa e şi faţă de noi. Eu am impresia că, după fiecare atac ce nu-i reuşeşte, Satana ţine un nou consiliu de război cu sfetnicii lui şi porneşte din nou atacul. Satana se bate nu numai cu vicleşugul, ci şi cu stăruinţa. Să ne gândim câtă stăruinţă pune diavolul pentru a câştiga un suflet de om. Să ne gândim că stăruinţa asta e un semn că diavolul ştie preţui sufletul. Ştie ce comoară nepreţuită e un suflet de om, de aceea aleargă, lucrează, asudă să-l poată câştiga. O, de am învăţa măcar şi de la Satana să avem şi noi stăruinţă şi răbdare de fier în lupta mântuirii sufleteşti!
Trebuie să ştim, apoi, că Satana n-are nici putere şi nici înţelepciune mare; însă, în schimb, are experienţă, are un meşteşug probat, adică şi-a probat meşteşugul, şi din aceste probe a scos învăţături despre cum să atace. Experienţa face foarte mult. Un om bătrân a păţit mai multe şi ştie mai bine trece prin greutăţile vieţii decât cel tânăr, sau decât cel ce nu cunoaşte viaţa decât din carte. Aşa e şi cu experienţa Satanei. De veacuri întregi el s-a îndeletnicit cu ispitirea omului. El ne cunoaşte până în cele mai mici amănunte. El ştie în ce suntem mai tari şi în ce suntem mai slabi. El ştie ce fel de „râmă“ să pună în „undiţă“ pentru fiecare om.
Faţă de experienţa marelui Ispititor, noi suntem ca nişte copii nepricepuţi şi de aceea trebuie să creştem repede în a cunoaşte apucăturile lui şi a ne câştiga şi noi învăţăminte din păţanie, despre cum trebuie să respingem atacul Ispititorului.
Însă cei mai mulţi creştini nici habar n-au de aceste lucruri, de aceea Satana îi bate cu înlesnire şi îşi bate joc de ei.
Ceva şi despre slăbiciunile Satanei
Să băgăm de seamă ca nu cumva să cădem în credinţa greşită de a-l considera pe Satana atotputernic, de a-l crede cu mult mai puternic decât să ne putem măsura cu el. Este şi lucrul acesta o ispită a Satanei, pentru ca să trezească frică în noi. Satana n-are putere. El este un vrăjmaş bătut. Este un vrăjmaş pe care Mântuitorul l-a biruit şi i-a zdrobit puterea sus, pe Golgota. Puterea lui e îngrădită şi slăbită. El lucrează nu atât cu puterea, cât mai ales cu vicleşugul şi amăgirea. Puterea Satanei este ajutorul ce i-l dăm noi. Fără acest ajutor, el nu poate face nimic. Este adevărat că, faţă de noi singuri, Satana e un vrăjmaş destul de tare, însă, uniţi cu Domnul Iisus, noi suntem de o mie de ori mai tari ca el.
Satana este fricos. De când cu groaznica înfrângere ce a primit-o sus pe Golgota, Satana stă veşnic în frică şi cutremur. El este un mişel fricos. El se cutremură chiar şi numai când aude de Golgota şi Crucea Mântuitorului. Poporul nostru trăieşte în credinţa că diavolul fuge de sem-nul Crucii. E o credinţă frumoasă. Ea grăieşte despre frica Satanei de Golgota, de înfrângerea ce a suferit-o. Numai cât nu cumva să credem că îl putem birui pe Satana prin semnul gol al Crucii. Sunt atâtea case cu cruce pe pereţi şi cruce în vârful lor, dar înlăuntrul casei Satana îşi face liniştit mendrele lui. Semnul Crucii are putere de fugărire şi de biruire asupra Satanei numai când în el punem şi înţelegerea Jertfei de pe Cruce, şi, mai ales, dacă primim darurile pe care le dă Jertfa Crucii; dacă Îl primim pe Iisus Biruitorul şi biruinţa Lui.
Trebuie să ştim apoi, că Satana nu este nici atotştiutor. El nu ştie nimic înainte. Satana nu este nici înţelept. Atcurile lui sunt bădărane, lipsite de înţelepciune. Cel credincios vede de departe ghearele Satanei ieşite afară din „sacul“ ispitelor.
Satana nu ne bate nici cu puterea, nici cu înţelepciunea, ci cu viclenia şi înşelăciunea.
Trebuie să ştim, apoi, că Satana nu ne poate ataca şi ispiti peste puterile noastre. Bunul Dumnezeu i-a pus Vicleanului un hotar pe care nu-L poate trece. „Dar credincios este Dumnezeu; El nu vă va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci, o dată cu ispita, va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda“ (I Corinteni 10, 13).
Şi, peste toate acestea, să ne gândim la darul cel mare al biruinţei ce ni l-a câştigat Iisus Mântuitorul pe Crucea Golgotei.
Părintele Iosif Trifa – „Ce este Oastea Domnului?”
- Dacă doriţi să citiţi cartea „Ce este Oastea Domnului?” o găsiţi aici.
- Dacă doriţi să cumpăraţi cartea „Ce este oastea Domnului?” o găsiţi aici.
