„Pentru a ne uita bine în viitor, trebuie să ne uităm bine în trecut şi să tragem învăţămintele. De aceea ochii noştri, privirile noastre trebuie să fie aţintite la cei care deja au moştenit cununa mântuirii, la cei care au ajuns la biruinţă…, la Înaintaşii noştri sfinţi şi dragi.
Ne-aducem aminte de fratele Traian, care, la vârsta de doar 15 ani, în urma citirii cărţii Corabia lui Noe, s-a întors la Domnul. Şi ştim acel Legământ cutremurător, din 8 iunie 1930, cum povesteşte fratele Traian că s-a predat, cu întreagă fiinţa sa, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Apoi fratele Popa Petru, la vârsta de 12 ani, s-a predat Domnului.
Fratele Cornel Rusu, la vârsta de 17 ani.
Oare, am pornit noi pe calea Domnului?
Vrem noi, oare, cu adevărat să-L primim în viaţa noastră?
Cu ce curaj Îl mărturiseau pe Domnul înaintaşii noştri! Fratele Traian, imediat după ce L-a aflat pe Domnul, împărţea cărţi, Biblii, vestindu-le oamenilor pe Domnul Iisus. (…)
Cum Îl mărturisim noi astăzi pe Domnul Iisus?
Cum Îl facem cunoscut celor din casa noastră?
Sau colegilor noştri de şcoală sau de muncă, acolo unde ne aflăm?
Spune o cântare a fratelui Traian: «Dacă L-ai aflat pe Domnul, fie viaţa ta model, / Asta să aprindă-n alţii dorul de-a veni la El». (…)
Într-o conjunctură, a fost întrebat fratele Traian: Domnule Dorz, aşa de sfânt a fost Părintele Iosif, precum spuneţi dumneavoastră? La care fratele Traian răspunde: O, nici nu vă puteţi închipui dumneavoastră cât de sfânt este omul acesta! Oare, cât mai citim noi azi cărţile Părintelui Iosif? Vedem că noi, tinerii, nu prea mai citim. (…)
Şi eu pot mărturisi că, prin glasul Părintelui Iosif, Domnul mi-a dăruit bucuria aceasta pe care nu am întâlnit-o nicăieri altundeva. Şi mărturisesc aici că, până la o anumită vârstă, nu am făcut parte din Biserica Ortodoxă, ci am făcut parte dintr-un alt cult. Apoi am aflat Ortodoxia şi am gustat din dulceaţa ei. Dar, deşi eram în Biserică, citeam, mă rugam, nu aveam pacea în suflet, pentru că nu lepădasem încă păcatul. Aveam învăţătura, dar nu aveam puterea de a trăi. La un moment dat, am ajuns să cunosc şi Lucrarea Oastei Domnului şi am avut şi eu o zi în care m-am predat Domnului, o zi pe care nu pot s-o uit. Nu pot să uit ziua aceea când, după pandemie, am venit la Sibiu şi, încă de la Sf. Liturghie, am simţit ceva ceresc. Mărturisirile fraţilor m-au făcut să mă prăbuşesc la picioarele Crucii Domnului şi să fac legământ cu El. Nu pot spune în cuvinte ce am simţit eu atunci!…
Ce minunat povesteşte fratele Traian, din închisoare, despre Cristian, când îl întreabă: Cristian, ai avut tu o zi fericită în viaţa ta? La care Cristian răspunde că nu a avut. Însă în aşa fel i-a vorbit fratele Traian acestui tânăr, încât acolo, în închisoare, s-a predat Domnului. De aceea trebuie şi noi să avem o zi a învierii noastre, a Rusaliilor noastre, în care să-L primim pe Domnul Iisus…”
fratele Leonard Postolachi (Matca, GL)
din cuvântul rostit la Adunarea de Tineret pe Ţară a Oastei Domnului (Sibiu, 22 apr. 2023)
tot cuvântul îl puteți asculta aici: OasteaDomnuluiTV
