Poezie Traian Dorz

AM CU PĂCATUL UN RĂZBOI

Am cu păcatul un război
ne-nduplecat şi sângeros
şi, până-n Ziua mea de-Apoi,
lupt între el şi-ntre Hristos.

Când rădăcina vechii firi
strecoară inimii venin,
cu ultimele-mpotriviri,
mă rog, mă mustru şi mă-nchin.

Când ramurile firii noi
îmi cântă ca un stup ceresc,
suspin şi cânt, şi zbor – şi-apoi
nici nu-nţeleg cât îndrăznesc.

De râd o clipă spre păcat,
port ani de plâns către Hristos
şi-un pas nevrednic mi-e mustrat
de-un lung calvar anevoios.

Vreau orice umbră să-mi plătesc
cu însutite străluciri,
căci vreau, plătit, să întâlnesc
Dumnezeieştile priviri.

Doresc sfârşitul credincios
şi, până-n cel din urmă ceas,
nici la păcat, nici de Hristos
n-am să mă las, n-am să mă las!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Lasă un răspuns