„Aş vrea să vin în faţa frăţiilor voastre cu un singur verset din cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spunea în Epistola sa către Filipeni, în capitolul 1, versetul 6: Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Iisus Hristos. Şi eu cred că şi chemarea pe care am avut-o fiecare dintre noi în această Lucrare din care facem parte trebuie să o păstrăm şi ne vom porni hotărâţi să o ducem până la sfârşit, pentru că este o Lucrare a lui Dumnezeu, este o Lucrare pentru care părinţii noştri s-au jertfit. Noi nu ne-am jertfit cu nimic, noi nu am adus nicio jertfă în vieţile noastre încă până acum pentru Cuvântul lui Dumnezeu, ca acesta să fie răspândit în acest popor şi răspândit, de asemenea, la toate popoarele.
A rânduit Dumnezeu ca mulţi fraţi să plece peste hotare şi Cuvântul lui Dumnezeu să fie vestit. Şi nu numai doar să fie vestit, ci să fie trăit. Pentru că noi la aceasta am fost chemaţi, nu doar la o vestire, ci la o trăire. De aceea nu vreau să fiu vorbitor lung, pentru că nu aş fi dorit eu lucrul acesta având în mijlocul nostru preacuvioşi părinţi, fraţi în vârstă, fraţi care au trăit, fraţi care cunosc, fraţi care ne pot da îndemnuri. Dar am aşa în inima mea o simţire sfântă parcă: venind aici parcă mă apropii de Golgota, parcă mă apropii de un Tabor în care ştiu sigur că ne întâlnim cu Dumnezeu, că ne întâlnim cu fratele Traian, că ne întâlnim cu fratele Marini, că ne întâlnim cu Părintele Iosif; care parcă ne întâmpină.
Dumnezeu a rânduit locuri înalte, locuri liniştite, locuri retrase. Cred că mulţi se apropie aici, vin şi se bucură, pentru că văd atâta linişte. Dar Dumnezeu întotdeauna a ales şi a iubit locurile acestea şi întotdeauna e atras şi i-a adus pe ai Lui în locuri retrase, ca acolo să poată cugeta, ca acolo să nu fie tulburaţi de lumea aceasta, de forfota lumii acesteia. M-am gândit cum a ales Dumnezeu şi l-a rânduit pe pământ pe Părintele să se nască aici, în locul acesta şi de aici să ajungă să fie cunoscut peste ani şi peste ani. Totuşi, astăzi, încă Părintele nu este atât de bine cunoscut, locurile acestea nu sunt atât de vestite; vor fi în viitor, pentru că aşa a rânduit Dumnezeu.
Noi ne facem lucrarea pe care trebuie să o facem, dar suntem prea aproape de munte, muntele este prea aproape de noi şi nu-i putem vedea înălţimea, dar viitorul va rândui ca Părintele să fie acolo unde merită să fie vestit şi unde să fie pus, pentru că aceste locuri merită lucrul acesta…
fratele Valer Florian (Şomcuta Mare, Maramureş)
din cuvântul rostit la Adunarea anuală de la Certege. Prilejuită de unul dintre momentele de cotitură ale Lucrării – acela în care fraţii, în 12 septembrie 1937