Am fost clopot de furtună tras a-nştiinţare
când se adunau grămadă norii peste zare;
am dorit atunci puternic să feresc de moarte,
până nu se înnoptează zarea prea departe.
Şi-am fost clopot de alarmă tras, sunând în dungă,
să vă pot trezi din vreme, foc să nu v-ajungă;
am dorit atunci ca ochii toţi să se deschidă,
că vrăjmaş viclean întinde curse să ucidă.
Şi-am fost clopot de chemare, glas de mamă bună
către inima şi vatra caldă şi străbună;
am dorit atunci să-ntoarcă minţi împrăştiate,
spre-ndreptările frumoasei Căi Adevărate.
Astăzi sun a Rugăciune şi a Sărbătoare,
pregătire pentru ceasul Zilei Viitoare,
priveghere-n aşteptarea Mirelui ce vine.
– Cine mai aude încă să-nţeleagă bine!…
de fr. Traian Dorz