„Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi plini de frică ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate” (Lc 5, 18-26).
Felul de exprimare al oamenilor că au văzut lucruri nemaipomenite venea din frica ce-i cuprinsese, văzând minunea vindecării unui slăbănog purtat cu patul de nişte oameni ca-re-l aduceau la Domnul Iisus spre a fi vindecat. Dar, negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus. Şi, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: „Omule, iertate îşi sunt păcatele tale”.
Lumea este obosită. Doreşte ceva nou. Şi Iisus, Cel mai mare străin în lume, prin minunile Sale, face pe farisei şi pe cărturari să cârtească şi să întrebe, zicând: Cine este acesta care grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât Unul Singur Dumnezeu? Şi, cunoscându-le gândurile, îi întreabă: Ce cugetaţi în inimile voastre? …Dar să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele. Şi a zis slăbănogului: Ţie îţi zic: Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta! Slăbănogul s-a dus la casa lui, slăvind pe Dumnezeu; iar potrivnicii, deşi au văzut minunea vindecării şi minunea descope-ririi tainei ascunse în inimile lor, nu s-au vindecat. Nici uimirea mulţimilor care slăveau pe Dumnezeu nu i-a impresionat. Şi astăzi sunt mulţi dintre aceştia care urmează calea cârtitorilor şi nu se lasă impresionaţi de lucrările minunate ale Harului Divin. Dacă oamenii ar veni la Domnul Iisus ar vedea Persoana Lui, viaţa, moartea şi Învierea, învăţăturile Sale pline de farmec şi bucurie, Crucea, altarul de jertfă pentru mântuirea omenirii; ceea ce şi acuma, ca odinioară, poartă pecetea minunilor nemaipomenite.
Asemeni şi astăzi. Puterea Domnului Iisus se arată vindecând bolile şi trupeşti şi sufleteşti. Venirea noastră la El cu sinceritate ne asigură sănătate divină. Credinţa care ne conduce la Domnul Iisus vine de Sus, fiind darul lui Dumnezeu (v. 19; Rom 10, 17). Domnul Iisus are putere să ierte păcatele, rostind un singur cuvânt (v. 20). Are puterea să citească gândurile omenirii (v. 22). Are putere să dea omului să-şi poarte patul care până atunci patul îl purtase (v. 25).
Alte lucrări ca pământean:
– Creatorul omenirii S-a născut într-o iesle. Cel fără de început şi fără de sfârşit. Un prunc (cf. Mt 1, 18-25; 2, 1-12):
– Dumnezeul creator se face serv şi robul tuturora.
– Cel desăvârşit în sfinţenie şi dreptate este acuzat şi jertfit pentru păcatele omenirii, El fiind fără de păcat.
– Cel răstignit pentru păcat învie cu multă slavă.
– Prin moartea şi Învierea Sa, Domnul Iisus a ucis moartea, înviind pe toţi aceia care cu credincioşie sinceră se dăruiesc Lui.
Cei credincioşi văd prin înnoirea vieţii…
– Păcătosul socotit neprihănit, scăpat de osândă, prin credinţă (cf. Rom 10, 10).
– Prin Harul lui Dumnezeu inima firească se înnoieşte (cf. Rom 6, 22).
– Prin Harul Domnului chiar şi răul lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe El.
– Sufletul înduhovnicit, în mijlocul răului, este far luminos prin Duhul Sfânt. Astfel, cerul este gustat încă de pe pământ, datorită Harului Divin, din Duhul Sfânt, care locuieşte în cei credincioşi.
– Adevăratul ucenic şi apostol al Domnului Iisus nu îmbătrâneşte niciodată. Cine L-a aflat pe Domnul Iisus şi crede Lui caută pocăinţa familiei lui şi a celor în mijlocul cărora trăieşte, a celor din preajma lui; caută cunoaşterea şi trăirea vieţii luminate de Hristos-Domnul printre oameni, mărtu-risirea Lui adevărată, ca prinos al bucuriei ce va încununa, în ziua răsplătirilor, frunţile celor ce I s-au dăruit deplin.
Şi astăzi se fac minuni.
La Bucureşti, o soră din Oastea Domnului, cu ani în urmă, fiind bolnavă de cancer, fraţii împreună cu familia au luat zile de post şi rugăciuni pentru vindecarea ei. Ducân-du-se din nou la examenul de laborator, s-a constatat lipsa viru-sului bolii. Medicul a cerut repetarea analizelor şi i-a zis femeii: „O minune dumnezeiască. Nu mai aveţi cancer. Fiţi liniştită”.
Ducându-se spre casă, femeile o întrebau de starea sănătăţii sale, dar ea, în loc să spună ce i-a făcut Domnul ca urmare a rugăciunilor fierbinţi şi să mărturisească adevărul bi-blic, a spus că s-ar putea ca medicamentele să-şi fi făcut efectul. Şi, ajungând acasă, au reluat-o durerile ca la început. Soţul, venind de la serviciu, o găsi văietându-se în pat. „Ce-ai făcut?” o întrebă el. „Iată ce am făcut, în loc să-L mărturisesc pe Domnul…” zise ea. „Vino să îngenunchem, să cerem iertare şi să ne rugăm Domnului!” Apoi, din nou, împreună cu fraţii şi surorile, au luat post şi rugăciune. Şi ducându-se iarăşi la laborator, analizele au ieşit bune.
Mare putere are rugăciunea celui neprihănit, dar şi recunoştinţa să fie trează şi cu dăruire deplină pentru binefacerile primite cu dragoste din partea Domnului.
A Lui să fie slava acum şi-n vecii vecilor. Amin.
Cornel Rusu, din „Iisuse, vino la noi!”, Editura „Oastea Domnului” – Sibiu, 2011
