Un câine aleargă de departe când îl cheamă stăpânul lui.
Oaia aleargă îndată când aude glasul păstorului ei.
Tot aşa şi caii, boii, vacile cunosc şi ascultă glasul stăpânului lor.
Numai omul, cel făcut „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu“, nu cunoaşte şi n‑ascultă glasul şi chemarea Făcătorului său. Vai, ce lucru grozav este acesta!
Şi, vai, ce lucru şi mai grozav este acesta când ne gândim că omul ascultă vocea şi voia diavolului. Pe Dumnezeu nu vrea să-L asculte, dar pe diavolul îndată îl ascultă şi face voia lui. Ş-apoi ne mirăm de ce-i tot rău în lume!…
Părintele Iosif Trifa, din volumul „Trăim vremuri biblice”
