Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ANUL DE VESELIE

ANUL DE VESELIE

ANUL DE VESELIE

Acum ne caută El pe noi. Acum Hristos, slăvit să-I fie Numele, ne caută El pe noi. Aleargă El după noi. Dar ca mâine Îl vom căuta noi pe El şi vom alerga noi după El. Dar să dea Domnul să nu se întâmple ca uşa să fie închisă. Pentru că acum e timpul hotărât, e vremea harului, când se mai iartă orişicui se întoarce la Dumnezeu să primească haina cea de ospăţ, haina cea de nuntă.

Slăvit să fie Domnul!

Scumpii şi iubiţii noştri fraţi, la îndemnul fraţilor m-am ridicat să mai spun câteva cuvinte; sunt din Levitic, capitolul 25 şi vreau să citim împreună, începând cu versetul 8: „Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani. În a zecea zi a lunii a şaptea să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie. Fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare din voi să se întoarcă la familia lui”. Amin.

Scumpii şi iubiţii noştri, în poporul Israel Dumnezeu a pus nişte rânduieli binecuvântate şi prin care spune Domnul Dumnezeu: „Ţara este a Mea. Pământul să nu se vândă de veci”. În anul al cincizecilea, fiecare pământ sau fiecare rob vândut din pricina greutăţilor, a lipsurilor, a necazurilor, a bolilor din familia din care au trebuit să fie vânduţi copiii ca robi sau să se dea tatăl ca rob – şi aşa mai departe – fiecare să se întoarcă înapoi.

O, binecuvântat să fie Dumnezeu! Ce minunat a ştiut El să rânduiască aceste lucruri! Scumpii şi iubiţii noştri, socotim şi anul acesta, şi timpul acesta, şi vremea aceasta ca pe anul de îndurare al lui Dumnezeu. Ca în al patruzeci şi nouălea, atunci când răsunau toate trâmbiţele pe toate văile în ţara lui Israel, pe toate colinele… Trâmbiţe aşteptate de dorul fierbinte al unor mame care îşi aşteptau copiii să se întoarcă, îşi aşteptau copiii plecaţi din familie de ani de zile. [Copiii care îl] aşteptau pe tata plecat de atâta timp…

Cu câtă dragoste aştepta fiecare suflet anul de veselie, când nu mai era nici un suflet amărât în toată ţara lui Israel!

Scumpii şi iubiţii noştri, atunci toţi robii se întorceau în familiile lor. Pentru că tot ceea ce se vânduse, în anul al cincizecilea trebuia să se întoarcă înapoi.

Socotim şi timpul acesta ca anul de veselie aşezat în poporul lui Israel. Poate şi aici sunt robi care sunt departe de cuibul cel cald al familiei lor. Poate că şi aici, în mijlocul nostru, sunt oameni plecaţi din familiile lor şi, după ce au risipit tot ce au avut, şi-au venit în fire şi vor să se întoarcă înapoi, la căminul cald, la casa dulce şi la locul de unde au plecat odinioară.

S-a vorbit aici de haina de nuntă… haina aceasta atât de clar arătată în Evanghelie, când fiul risipitor se întoarce acasă şi cere să fie ca unul dintre argaţi. Nu şi-a închipuit nici el, fiul, nici ceilalţi că în casa tatălui era o haină de nuntă. Haina cea mai bună, păstrată pentru cel plecat departe.

Scumpii şi iubiţii noştri! Vremea aceasta o socotim ca anul de îndurare. Poate este cineva care în clipa aceasta vrea ca să-şi primească haina de nuntă – pentru că nunta de faţă este numai un simbol, aşa cum am auzit. Se va începe adevărata Nuntă, la care va fi Mirele Hristos. Ferice de voi, care veţi avea adevărata haină de nuntă primită din mâna Lui!

De aceea, scumpii şi preaiubiţii noştri, ca încheiere a bucuriilor noastre de azi, noi facem un apel la sufletele din acest cort:

dacă este cineva şi aici căruia îi lipseşte haina cea de nuntă…

dacă este şi aici vre-un rob care trebuie să se întoarcă în căminul şi în cuibul cald părintesc… Dumnezeu, slăvit să fie Numele Lui, aşteaptă cu braţele deschise, cum scrie în Romani Sfântul Apostol Pavel: „Toată ziua Mi-am întins Mâinile spre un popor răzvrătit şi împotrivitor la vorbă”.

O, de cât timp braţele lui Dumnezeu stau întinse spre fiecare din noi şi cât ar vrea să ne cuprindă la Sânul Său!

Cu câtă căldură vom căuta noi aceste braţe calde şi acest Sân la care să ne întoarcem, dar va fi poate prea târziu. Fiecare lucru îşi are vremea lui, aşa cum spune profetul lui Dumnezeu, Isaia: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi şi chemaţi-L cât este aproape”.

Nu oricând se poate găsi mântuirea.  Aşa cum spune şi Domnul Iisus în Evanghelia după Ioan, capitolul 7, versetul 84: „Şi Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi. Şi acolo unde sunt Eu voi nu puteţi veni…”.

Acum ne caută El pe noi. Acum Hristos, slăvit să-I fie Numele, ne caută El pe noi. Aleargă El după noi. Dar ca mâine Îl vom căuta noi pe El şi vom alerga noi după El. Dar să dea Domnul să nu se întâmple ca uşa să fie închisă. Pentru că acum e timpul hotărât, e vremea harului, când se mai iartă orişicui se întoarce la Dumnezeu să primească haina cea de ospăţ, haina cea de nuntă.

De aceea, scumpii şi iubiţii noştri, pentru că timpul este înaintat, ca încheiere, la îndemnul fraţilor, noi întrebăm încă o dată dacă este aici vreun suflet care şi-a venit în fire şi vrea să se întoarcă la Tatăl cel ceresc. Dacă este aici vreo inimă care să vrea să primească pacea cu Dumnezeu şi iertarea, să răspundă chemării cereşti!

Slăvit să fie Domnul căci n-a fost în zadar Cuvântul lui Dumnezeu care s-a vestit aici. Iată biruinţa Cuvântului lui Dumnezeu. Priviţi, mame scumpe, şi voi, părinţilor, priviţi astăzi la rodul lacrimilor şi jertfelor voastre… Priviţi cum copiii voştri se întorc la Dumnezeu!

Acesta este rodul muncii răsplătite de Dumnezeu din vremea când voi aţi plâns în taină pentru copiii voştri, ca ei să găsească mântuirea şi să se întoarcă la Dumnezeu.

Dacă mai este cineva, alăturaţi-vă de suflete acestea, căci mai este loc şi mai este har încă, slăvit să fie Numele Domnului; căci El a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc şi Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi”.

Mai este încă cineva care nu are haina de nuntă şi stă în acest loc? Mai este cineva care stă tot fără de haină? Vrea Dumnezeu acum să vă dea tuturor această haină de nuntă. Acum aveţi cu toţii ocazia să vă îmbrăcaţi în haina cea de nuntă. O, nu pierdeţi ocazia aceasta!

Noi nu vom stărui prea mult şi vom încheia bucuriile noastre aici, mulţumindu-I lui Dumnezeu că a pregătit o nuntă, ne-a chemat şi pe noi la această nuntă, ca să ne îmbrace de pe acum cu haina cea de nuntă, pentru Nunta Mielului Hristos, care se face în ceruri. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Vorbirea fratelui Pop Ion (Cluj) la nunta de la Dej – octombrie 1981

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, 2 vol

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *