„Nici un cuvânt stricat să nu iasă din gura voastră“ (Efes. 4, 29).
Apostolul Pavel n-a scris contra sudălmii, pentru că pe atunci nu era acest păcat îngrozitor. Dar a scris Apostolul Pavel contra vorbelor stricate şi uşoare, făcându-i băgători de seamă pe fraţii lui să-şi păzească gura de acest păcat.
„Nici un cuvânt stricat să nu iasă din gura voastră“. Şi ce cuvânt mai stricat ar putea fi decât sudalma?
Apostolul Pavel oprea orice vorbe lumeşti şi urâte dintre fraţii lui. „Să nu se audă între voi nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, ci mai degrabă cuvânt de mulţumire.“ (Efes. 5, 4).
„Fereşte-te, îi scrie lui Timotei, de vorbirile goale şi lumeşti“ (II Tim. 2, 16).
Oare ce ar fi zis Apostolul Pavel dacă ar fi auzit între fraţii lui groaznicele înjurături de azi? Desigur, ar fi pline epistolele lui cu osândirea acestei nebunii.
„Vorbirea voastră, zicea Apostolul Pavel, să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare“ (Col. 4, 6).
Dar diavolul a sărit şi el aici, zicând: „Ba cu sarea mea să fie dreasă vorbirea voastră“.
Şi suduitorul, nebunul, îşi „drege“ vorbirea cu „sarea“ diavolului, cu sudalma.
Ce nebunie!…
Preot Iosif Trifa, din ”Sudalma”
– Ediţia a IV-a, Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2001
