Isaia 48, 16
Toată nenorocirea oamenilor se trage numai din faptul că ei nu vor să se apropie de Dumnezeu şi să asculte ce spune Cuvântul Lui. Căci, dacă s-ar apropia să asculte, ar fi cu neputinţă să nu le placă şi să nu-L iubească.
Cei mai mulţi oameni şi-au format o părere proastă, sau nebună, sau vrăjmaşă, sau nepăsătoare despre Domnul, despre Lucrarea Lui, despre Biserica şi adunarea Sa, despre Cuvântul şi credincioşii Lui.
Şi, fiindcă cei mai mulţi dintre ei nici nu doresc să-şi mai schimbe părerea pe care şi-au făcut-o odată, rămân mereu tot mai departe de Dumnezeu. Şi tot mai neascultători de El .
Şi, pentru că în vremea liniştită n-au căutat să se apropie de Dumnezeu şi să-L asculte, ca să-L cunoască şi să-L iubească, de aceea, nici în vremea cea grea şi în ceasul nenorocirii nu ştiu să caute adăpostul Lui.
Nu ştiu să şi-L apropie pe Dumnezeu. Nu ştiu să-L cheme, ca să-i asculte şi El pe ei .
Astfel, trăind străini de Dumnezeu în viaţa lor fericită, sufăr străini de El şi în viaţa lor grea. Umblând fără Dumnezeu prin viaţă, ei ajung fără El şi în moarte…
Trec fără El în veşnicie şi vor petrece până în vecii vecilor tot fără El. Vai, nimic nu poate fi mai înfiorător ca această singurătate veşnică, fără Dumnezeu!
Dacă te înfioară această stare, dragă suflete, atunci te rog, ascultă chiar în clipa asta îndemnul acesta stăruitor spre mântuirea ta.
Apropie-te de Hristos, Mântuitorul tău, cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste. Şi ascultă Cuvântul chemării Sale, căci, dacă te vei apropia să asculţi, nu se poate să nu-ţi placă.
Iar dacă îţi place, nu se poate să nu doreşti să-L cunoşti pe El. Iar dacă Îl vei cunoaşte pe El, nu se poate să nu-L iubeşti. Iar dacă Îl vei iubi, nu poate să te mai despartă de El nimic, niciodată. Numai vino astăzi – şi vei vedea!
Preabunule Iisuse Doamne, slavă Numelui Tău iubit!
Îţi mulţumesc cu recunoştinţă pentru ziua când m-ai apropiat de Tine şi Te‑am ascultat. Binecuvântată să fie veşnic ziua aceea şi ceasul acela! Nimic nu doresc mai fierbinte decât să mă apropii tot mai mult de Tine şi să Te ascult mai cu drag.
Aceasta este cea mai mare fericire pe pământ. Dăruieşte-mi-o neîncetat, Doamne Iisuse, şi aici şi în veşnicie. Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
1 Comment