Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Aşa au lucrat fraţii… aşa au înţeles ei nebunia pentru Hristos…

Aşa au lucrat fraţii… aşa au înţeles ei nebunia pentru Hristos…

Aşa au lucrat fraţii… aşa au înţeles ei nebunia pentru Hristos…

Educaţia creştină a tineretului – şi nu numai al lui, ci a tuturor cetăţenilor – era considerată un delict grav de către regimul politic ateu de la conducerea statului. Prin urmare, propovăduitorii Evangheliei lui Hristos trebuiau înlăturaţi, anihilaţi. Astfel, fratele Popa Petru a intrat, evident, în atenţia Securităţii; iar urmările consecvenţei sale în crezul pe care-l mărturisea, ale verticalităţii, tenacităţii şi fidelităţii cu care şi‑a păstrat legământul pus, la vârsta de 12 ani, Domnului şi Mântuitorului său n-au întârziat să se arate până la sfârşitul vieţii sale, prin tot felul de prigoniri şi persecuţii care uneori ajungeau la o sălbăticie ca a fiarelor.

Ceea ce a fost cel mai greu pentru mine, când am început să aştern pe hârtie aceste gânduri, a fost să-mi rea­mintesc clipele acelea când era luat de-acasă şi dus în pădurea apropiată, legat de copaci şi bătut… Şi n-a cedat!… Nimic nu l-a putut despărţi de dragostea lui Hristos. A fost luat odată, într-o seară de iarnă, şi dus… Ninsese, era zăpadă proaspătă. Şi a mers mama pe urme… Ea l-a dezlegat… pentru că, după ce l-au bătut, călăii l-au lăsat acolo, să îngheţe. Ea l-a dezlegat.

Şi astea n-au fost numai o dată. Au fost de mai multe ori… Le retrăiesc ca şi cum s-ar fi petrecut ieri. Nu le pot uita niciodată. Şi nu pot să nu mărturisesc despre ceea ce a fost. M-aş simţi vinovat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tatălui meu dacă aş fi laş şi aş tăcea. N-am cum.

Amenzi… a primit destule… Atâtea erau, că nu apuca, nu reuşea să le plătească, deşi câştiga bine, că lucra… Şi percheziţii am avut… au fost întoarse toate… Dar taică-meu nu prea ţinea pe-acasă ceea ce căutau ei. Nici cartea de cântări n-o ducea la adunare. Şi aşa i-a învăţat şi pe fraţi, pe surori, să nu meargă cu cartea de cântări la adunare, ci să-şi transcrie pe carnete toate cântările; pentru ca, în cazul în care le-ar fi fost luate carnetele, să poată să le rămână cartea. Aşa, în condiţii de-astea s-a lucrat şi s-a rezistat atunci.

Mi-aduc aminte – ca o paranteză – că fratele Moise a fost anunţat odată de cineva să se prezinte în faţa poştei, acolo unde sunt mulţi care duc şi aduc pachete. Şi un necunoscut l-a întrebat:

– Dumneata eşti Moise Velescu?

– Da.

– Poftim pachetul ăsta. Şi a plecat.

Era un pachet cu Biblii. N-ar fi ştiut fratele Moise să spună, nici dacă l-ar fi tăiat în bucăţi, cine i-a dat lui pachetul.

Aşa s-a lucrat pe vremea comunismului!

Sau fratele Ghiţă din Beiuş, care mergea în toată ţara, prin Moldova şi peste tot… Acela n-a ştiut nici o stradă, nici un frate… Puteai să-l omori, să faci ce vrei cu el, el n-a ştiut nimic. N-a vrut să ştie absolut nimic, la cine a fost, de la cine a venit… Nimic!

Aşa au lucrat fraţii…

În Almanahul «Iisus Biruitorul» pe anul 2011, la pagina 129, este relatată o situaţie în care fratele Popa Petru, fiind la o adunare din Zărand, într-o sâmbătă seara, la sfârşitul adunării – care se terminase târziu în noapte – a fost întrebat de fraţii cu care mersese împreună dacă n-ar fi mai bine să rămână acolo până dimineaţa. Iar fratele Petre le-a răspuns că, în ce-l priveşte personal, el trebuie să fie, la ora nouă dimineaţa, la biserică în Săucani.

Eu ştiu că acest răspuns nu poate fi interpretat ca o indiferenţă a sa pe care şi-ar fi manifestat-o faţă de ceilalţi fraţi, ci conţine în el următoarea motivaţie: ofiţerul de securitate care îl avea pe fratele Petre permanent în obiectiv şi care mereu îl interoga, i-a cerut, la un moment dat, să spună din ce confesiune face parte.

– Sunt ortodox, i-a răspuns fratele Petru.

– Ortodox?! întrebă ironic maiorul Hassan. Şi, luând legătura cu preotul Brăzdău, care slujea atunci în Săucani (şi care, din acel moment, a acceptat să devină şi informator), i-a cerut acestuia să-i raporteze neîntârziat când va lipsi „orto­doxul” Popa Petru de la biserică.

Or, chiar în dimineaţa acelei zile de duminică, de la ora opt şi jumătate, securistul Hassan se plimba pe uliţă, prin faţa casei noastre, urmărindu-l pe fratele Petre dacă este acasă sau nu, ştiind că acesta nu se „linişteşte” să nu meargă la adunare cu fraţii lui sâmbăta seara.

Oricum, chiar dacă nu s-ar fi aflat la biserică la noi în sat, ci în alte localităţi unde ar fi fost plecat, fratele Petre n-ar fi lipsit duminica dimineaţa de la slujbă din încredinţarea inimii sale, nu pentru că l-ar fi obligat la asta slujbaşii şi păzitorii ideologiei atee.

Odată s-a întâmplat că, fiind cuprins de oboseală, a aţipit în strană. N-a lipsit de la biserică… doar a aţipit puţin. Şi a doua zi a şi fost chemat special de maiorul Hassan să răspundă unde a fost cu două nopţi în urmă.

Acest om lucra nu opt ore pe zi, ci zi-lumină. Iar sâmbăta seara, după ce termina lucrul, se ducea la adunări peste dealuri, prin alte sate, nu acasă să se odihnească. Şi deseori, de la adunare mergea direct la biserică, nu acasă, pentru că la biserică îl aştepta informatorul, iar în uliţă securistul…

Şi alţi fraţi, prin părţile Beiuşului, făceau la fel. Când se întorceau de la adunări noaptea sau spre dimineaţă, iar acasă ştiau că-i aşteaptă o zi de lucru grea, aţipeau venind pe drum sau pe căile de peste dealuri, ţinându-se unii de alţii. Unii, care trebuiau să meargă să-şi are pământul, puneau plugul în brazdă şi, ţinându-se cu mâinile de coarnele plugului, adormeau până când ajungeau boii în capătul locului şi se opreau acolo. Atunci se trezeau şi ei, întorceau plugul şi iar aţipeau până în capătul celălalt.

Era o putere supraomenească ce plutea peste ei, care le dădea energia aceasta de viaţă, o forţă uriaşă a dragostei care‑i purta ca un şuvoi ceresc, făcându-i să biruie neputinţele firii.

Aşa au înţeles ei nebunia pentru Hristos…

„Frate de aur şi de miere sfântă”
– Popa Petru de la Săucani – vol. 1
Lucrare alcătuită de Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului,Sibiu, 2014

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!