O, neosteniţi lucrători ai Domnului, voi care sunteţi inima harnică şi fierbinte a Lucrării Oastei Domnului, voi, fraţii şi surorile mele, încă puţină jertfă, încă puţină osteneală, încă puţină veghere…
Voi purtaţi greul Lucrării Domnului. Voi sunteţi inima ei, voi trebuie să fiţi tari şi calzi întotdeauna.
Ceilalţi pot să se odihnească noaptea, dar voi, deşi sunteţi zdrobiţi de truda zilei, nu puteţi sta .
Ceilalţi pot să se retragă de la greu. Pot să aştepte după alţii, îi pot părăsi pe fraţi… Dar voi n-aţi putut aceasta niciodată.
I-aţi căutat pe toţi. I-aţi ajutat pe toţi. I-aţi vegheat pe toţi.
Nu v-a cruţat şi nu v-a crezut nimeni. Nu v-a uşurat nimeni.
Nu v-a răsplătit nimeni, decât dragostea cea curată şi dulce. Şi recunoştinţa cea duioasă şi sfântă.
Dar pe acestea le-aţi întâlnit atât de rar…
Auziţi glasul Preaiubitului Care bate… Bate la uşi pe care nu I le deschide nimeni, căci toţi dorm!
Săriţi tot voi şi-I deschideţi…
Deschideţi-I larg uşile sufletelor, să intre Hristos în ele.
Deschideţi uşile caselor. Uşile bisericilor. Uşile dragostei. Să vină Hristos să mântuiască lumea.
Voi veţi fi cei dintâi odată la uşa Lui. Şi, când şi voi veţi bate, zicând: Deschide‑ne, Preaiubit Iisus, Dulcele nostru Mântuitor, Scumpul nostru Domn, Fericitul şi Doritul inimii noastre,
El Însuşi va veni să vă deschidă slava Lui, braţele Lui, inima dragostei Lui nemărginite şi veşnice.
Atunci se va fi sfârşit pe totdeauna truda noastră, scumpe inimi sfinte! Şi va veni şi odihna voastră.
Preadulcele nostru Mântuitor Iubit şi Sfânt, Slavă veşnică Ţie pentru fraţii noştri ostenitori şi harnici!
Binecuvântat să fii pentru dragostea inimii Tale şi pentru dragostea inimilor lor, a acelor care ne iubesc şi care aleargă mereu pentru noi şi pentru mulţi.
Fă, Doamne, ca şi inima Ta şi inimile lor să fie răsplătite deplin de recunoştinţa inimilor noastre.
Amin.
