„Cerurile spun Slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii…“ (Psalmul 19, 1-4)
Dacă cerurile spun,
dacă întinderea lor vesteşte,
dacă o zi istoriseşte
şi dacă până şi noaptea dă de ştire, scoţând în lumină „Slava lui Dumnezeu“ şi lucrarea mâinilor Lui, atunci numai noi, oamenii, cei care suntem făcuţi după Chipul şi Asemănarea Lui, noi cei care suntem înzestraţi cu grai şi cuvânt, să tăcem?
Dacă, privind în sus, acestea toate ne îndeamnă şi pe noi să spunem şi să vestim, să istorisim şi să dăm de ştire, apoi, nici privind în jurul nostru, nimic şi nimeni nu ne îndeamnă la tăcere.
Dacă toate acestea ne îndeamnă să spunem şi să spunem mereu de Slava Lui Dumnezeu şi să vestim lucrarea mâinilor Lui, apoi, iubiţii mei, cineva mai înainte de noi a făcut acest lucru.
Cât de minunat ne istoriseşte Psalmistul că ziua a dat de ştire nopţii şi că apoi noaptea a transmis aceasta altei zile, care, la rândul ei, a transmis altei nopţi acest lucru şi că ele neîncetat ne aduc aminte, fără vorbe şi fără de cuvânt, că numai trecerea paşilor Lui redeşteaptă, în sufletul celor cu tainice urechi, şoapta eternului ecou al nepătrunsei veşnicii, peste nopţi, şi peste ani, şi peste milenii.
E necesar ca cineva să observe acestea şi să lase urme apăsate adânc, pentru ca cei care vin, aflându-le, să le arate şi ei urmaşilor. Şi să înşiruiască istorisind aceste eterne adevăruri, spre a fi îndemn şi pildă viitorului.
De aceea a scris Psalmistul aceste nemuritoare poeme ale adevărului.
De aceea a scris Sfântul Apostol Pavel acele Epistole ale Adevărului, din fund de închisoare, de sub zăbrele, lanţuri şi obezi.
De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur istoriseşte – iar urmele lăsate de pana lui confirmă obârşia poporului nostru pe aceste binecuvântate vetre.
De aceea Părintele Iosif – profetul şi apostolul zilelor noastre – a scris şi a mărturisit marele adevăr revelat lui.
Şi de aceea, ca să nu se întrerupă firul de aur al eternei urzeli pe care se brodează, cu litere de sânge şi de lacrimi, numele Adevărului, să înşiruim şi noi temeinic mărturiile măreţe ale Harului lui Dumnezeu, spre a da de ştire, în viitor, urmaşilor noştri până la capătul istoriei lor.
Iată gândul cu care am scris aceste rânduri şi aceste adevăruri, fiindcă suntem încredinţaţi că, de cunoaşterea şi de primirea lor depind atât fericirea cât şi nefericirea multor-multor suflete. După cum este scris:
„Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi“ (Ioan 20, 21). „Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine. Şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine“ (Matei 10, 40).
Aşa trebuie să privim noi pe trimişii lui Hristos.
Şi aşa îl privim pe Părintele Iosif Trifa.
PROFETUL VREMILOR NOASTRE, vol. 1 – ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998
