Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ASCULTARE ŞI PĂRTĂŞIE (I)

ASCULTARE ŞI PĂRTĂŞIE (I)

ASCULTARE ŞI PĂRTĂŞIE (I)

1. Cine se alipeşte, prin ascultare, de Hristos ajunge, prin părtăşie, un singur duh cu El (I Cor 6, 17).
Numai aceasta este o adevărată cunoaştere a Domnului.
Şi numai pe aceştia îi va recunoaşte şi Iisus că sunt cu adevărat ai Lui.

2. Pe adevăratul părtaş în duh cu Mântuitorul Hristos, dacă îl vor chema minciuna avantajoasă şi adevărul păgubitor, el va alege totdeauna şi fără părere de rău adevărul,
mergând hotărât şi bucuros după el.

3. Dacă îl vor chema comoditatea leneviei şi asprimea muncii, el va alege hotărât munca, fiindcă ştie că aceasta este voia şi plăcerea Dumnezeului său.

4. Dacă te vor chema amăgirea promiţătoare a patimii şi anevoiosul urcuş al înfrânării, tu să alegi totdeauna şi hotărât înfrânarea.

5. Dacă te vor chema cărările lăturalnice ale unei credinţe suspecte şi drumul luminos, drept şi cunoscut al luptei cinstite, tu să alegi hotărât ceea ce îţi porunceşte Domnul, mergând curajos după Hristos, Mântuitorul tău.

6. Fericit este cel ce merge după Hristos în biserică şi în adunare, în orice vreme, ca o oaie ascultătoare după bunul ei păstor.
Acela va merge după Hristos şi în muncă, şi în cinste, şi în statornicie.
Va merge după El şi în răbdare, şi în batjocuri, şi în prigoniri, şi în temniţe.
Va merge după Hristos pe pământ, căci în felul acesta are deplină încredere că va ajunge să meargă după El şi în cer.
Şi la capătul tuturor acestor mergeri, se va pomeni ajuns în rai – căci toate drumurile lui Hristos sfârşesc Acolo.

7. Prin împrumutul cunoaşterii şi al părtăşiei noastre cu Domnul nostru Hristos, noi ne împărtăşim nu numai din virtuţile Lui
şi nu numai din răsplătirea fericită a acestor virtuţi,
ci cu însăşi nemurirea care este în El şi pe care doar El Singur o are.

8. Nici avuţia, nici gloria, nici arta nu te pot face cu adevărat nemuritor.
Timpul macină toate lucrurile, toate statuile, toate operele şi toate urmele lumeşti.
Soarele le pătrunde,
ploile le fărâmiţează,
vânturile le spulberă
şi în curând vor paşte oile pe locul unde se înălţau odată zidurile „nebiruite“
şi se făleau oameni „nebiruiţi“.

9. Zilele trec nemăsurate şi necruţătoare.
Vremea le încovoaie pe toate încet şi nemilos,
iar moartea înghite şi fierul, şi piatra, şi omul – ştergând şi nivelând totul,
pentru ca nestatornicia să semene iarăşi, mereu şi mereu, alte cetăţi, alte opere, alţi oameni, alte înfăţişări,
„căci Trecerii, supuse în lume toate sunt“…

10. Dar prin această lume şi prin acest timp, supuse acestei grabnice treceri, mereu acelaşi şi totuşi mereu Nou,
Veşnicul Hristos trece, alegându-i pe cei ce-L aleg
şi încununându-i pe cei ce Îl încunună,
din fiecare generaţie, şi din fiecare veac,
şi din fiecare popor,
şi din fiecare Lucrare…
Şi doar această cunună este eternă.
Fericiţi cei învredniciţi de ea!

Va urma…

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

Author: Adi.Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *