din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Reşiţa – 16 septembrie 1973
Fraţilor lucrători! Să băgaţi de seamă (cum a spus un frate care a vorbit aseară despre mândrie): vai de cel ce vorbeşte din mândrie! Vai de cel ce vorbeşte ca să-l audă oamenii, să-l laude! Vai de acela! Nu ne dăm noi seama ce spune Cuvântul… Fraţii lucrători, care mărturisesc Cuvântul lui Dumnezeu, au răspundere în faţa lui Dumnezeu pentru toate sufletele.
Fraţilor din satele de pe unde vă găsiţi: poate [aveţi] o adunare mai mare sau mai mică. Ştii că frăţia ta răspunzi în faţa lui Dumnezeu pentru sufletele cărora le vorbeşti Cuvântul lui Dumnezeu? Din cuvintele tale te scoţi fără vină şi din cuvintele tale te învinuieşti.
Deci ce e de făcut? E de făcut să ne încadrăm în Cuvântul lui Dumnezeu: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul”. Prea puţin s-a vorbit şi se vorbeşte despre Duhul. El este cârmuitorul vieţii noastre; cârmuitorul Bisericii lui Dumnezeu; cârmuitorul poporului lui Dumnezeu. Şi toate adunările sunt inspirate de acest Duh Sfânt, pentru creşterea şi desăvârşirea sfinţilor.
Într-un loc spune Apostolul Pavel: „Dumnezeu a rânduit în Biserică: întâi apostolii, evangheliştii, păstorii şi învăţătorii, pentru desăvârşirea sfinţilor”. Iată de ce venim noi la adunare: pentru desăvârşire. Şi un frate sau unul pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu un dar, el trebuie să lucreze la desăvârşirea sufletelor.
Te simţi în stare fără Duhul Sfânt? Te simţi în stare să desăvârşeşti sufletele? Dar auziţi: „…să desăvârşească sfinţii”. Dar când am fost noi sfinţi? Va să zică Dumnezeu aduce în adunare sfinţi? Da! Sfânt înseamnă pus deoparte. Şi Biblia e plină de dovezi că, pe oamenii credincioşi, Dumnezeu i-a ales dinainte de întemeierea lumii. Şi le-a dat o misiune, ca, în anul, în ziua când Dumnezeu îi va chema în lucrare – ca răspunzători sau ca un frate oarecare –, el va trebui să-şi îndeplinească cu sfinţenie misiunea pe care o are.
Deci, fraţilor! În mâna frăţiilor voastre e, de voi depinde adunarea pe care o aveţi. De multe ori, printr-o lege a naturii, copiii seamănă ori cu tata, ori cu mama. Să ştiţi că adunarea seamănă cu fraţii lucrători. Dacă fraţii lucrători lucrează bine, şi fraţii sunt bine crescuţi. Dacă fraţii lucrători lucrează de ochii oamenilor, Biblia opreşte [aceasta], spunând: „Sunt unii care-L predică pe Hristos din duh de ceartă; alţii, din slavă deşartă; unii, din dragoste”. Deci trei feluri de semănători sunt, de lucrători. Din care facem parte noi oare? Să se împlinească [oare] cuvântul pe care l-a spus fratele mai înainte (pe mine m-a durut la inimă când a spus), că aseară au predicat unii fraţi ca să se-arată că ştiu ceva? Eu nu cred lucrul acesta. Eu am deplină încredinţare că fraţii sunt conştienţi – mai ales fraţii lucrători, care se ocupă cu Cuvântul lui Dumnezeu – că lucrează pentru desăvârşirea sfinţilor. Puterea aceasta o dă Dumnezeu; şi Dumnezeu Şi-a ales vasele pe care le alimentează cu Duhul Sfânt.
Eu asemăn cum am asemănat de multe ori: lucrarea Duhului Sfânt este ca şi curentul care luminează cortul acesta. Curentul nu se produce aici. Curentul se produce undeva… dar e un cablu care conduce curentul aici, care ne răspândeşte lumina. Aşa suntem noi. Dumnezeu lucrează mântuirea noastră. Fraţii lucrători sunt cablul. Ce s-ar întâmpla dacă, de la cablu, o şuviţă e ruptă? Mai poate ajunge curentul aici? Nu mai poate, nu? Tot la fel e şi-n viaţa adunărilor: dacă fraţii nu trăiesc călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, trăiesc în păcate, să ştiţi: adunarea aceasta nu poate progresa. Acolo sunt certuri, sunt neînţelegeri, sunt dezbinări, sunt frământări, pentru că lucrează… cum am spus: albina depune ouăle, din care nu pot să iasă albine lucrătoare, fraţi lucrători buni, care trebuie să fie în contact cu Duhul lui Dumnezeu, Care să comunice şi să descopere tot ce trebuie unei adunări pentru creşterea ei duhovnicească.
Părintele Iosif a arătat încă de la început şi a lucrat în colaborare. În colaborare avea, în primul rând – dintre fraţii tineri – pe fratele Ioan Marini, pe fratele Traian Dorz, apoi… Nicolae Vonica. Apoi era ajutat de Grigore Oprişan (avocat), de preotul Paschia şi aşa mai departe. Era ajutat. Şi Părintele a simţit nevoie de lucrul acesta. Şi-n Lucrarea noastră se simte nevoie de o colaborare, pentru că sunt probleme grele, fraţilor. Aici nu-i a judeca un proces. Aici e vorba de a răspunde de mântuirea unui suflet.
Să vă ferească Domnul să vorbiţi din mândrie. Mai bine, frate, taci din gură. Mai bine ia-ţi un cărbune sau foc în gură, [decât] să fii stăpânit de duhul acesta, ca să te arăţi oamenilor că vorbeşti. Sau din duh de ceartă… Nu există, când Duhul lui Dumnezeu vorbeşte într-o adunare, să se-ntâmple ceartă sau un frate să-l jignească pe altul. Atunci nu mai vorbeşte Duhul lui Dumnezeu. Atunci vorbeşte firea noastră pământească, pentru ca să se arate cine este el; şi nu este cârmuit de Duhul Sfânt, ca să poată creşte sufletele pentru Dumnezeu şi pentru Lucrarea Sa.
va urma
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).
