Sunt în viaţa noastră momente şi ocazii, şi posibilităţi pe care, dacă nu le prindem atunci când vin, le-am scăpat o dată pentru totdeauna. Fiecare dintre noi avem nişte valori eterne, duhovniceşte vorbind, dar care ne sunt date pentru un timp limitat. Viaţa noastră este un bun veşnic, dar ne este dată pentru un timp limitat. Sănătatea este un bun, lumina care ne este dată, timpul nostru, condiţiile noastre, talentele noastre sau poziţia noastră socială e o comoară şi un bun. Depinde de înţelepciunea cu care ştim cum să întrebuinţăm poziţia noastră, talentul nostru, timpul nostru, ocaziile noastre şi situaţia în care ne găsim. Cei care au înţelepciunea de sus ştiu să aleagă.
Astăzi este un moment foarte important. E un moment foarte potrivit să ne controlăm pe noi înşine fiecare dintre noi, în faţa acestui sfânt altar; în faţa acestei expuneri atât de frumoase pe care au făcut-o părinţii înaintea noastră, în care au înfăţişat cele două alternative: binele şi răul, virtutea şi păcatul, calea cea bună şi calea cea rea. Acum stăm la mijloc fiecare dintre noi. Avem o ocazie minunată. Cei care le-am ales de la început şi am clarificat problema aceasta, am ales calea Domnului şi mergem pe ea. Am ales sfânta noastră Biserică şi învăţătura ei şi rămânem în ea. Am ales calea virtuţii, calea dărniciei, calea cea bună şi mergem pe ea.
Binecuvântat să fie Dumnezeu! Dintr-o astfel de stare de vorbă şi de lămurire de învăţătură primită de la părinţii noştri, ştim că de-aici încolo trebuie să fim mai hotărâţi în munca cinstită, în ascultarea de sfânta noastră Biserică, în rămânerea în ascultare şi-n colaborare cu păstorii noştri care veghează asupra mântuirii noastre şi, mai ales, în ascultarea de marii noştri părinţi duhovniceşti care ne‑au înlesnit astfel de petreceri fericite în Casa Domnului, în ziua Domnului, în Numele Domnului. Şi, din toate acestea, [să fim] mai buni, mai credincioşi, mai hotărâţi, mai cinstiţi, mai iubitori de credinţa noastră, mai iubitori de patria noastră, de munca noastră cinstită şi de aspiraţiile poporului nostru, să ajutăm mai mult la aceasta.
Dar cei care încă n-am luat cu înţelepciune (…) până acum această decizie, e ceasul, e momentul, e ocazia, e locul sfânt în care să luăm această hotărâre acum. Alegeţi calea virtuţii! Să alegem calea cumpătării! Să urâm calea desfrâului, calea neascultării, calea necinstei, calea lenei, calea tuturor celorlalte mijloace şi vicii ale păcatului, care dărâmă nu numai un individ, nu numai o familie… neamul întreg, generaţia, lumea întreagă. Şi, refăcându-ne viaţa, să alegem calea pe care ne-o oferă Dumnezeul nostru, sfântul Său Cuvânt şi sfânta noastră Biserică prin îndrumările şi prin învăţăturile părinţilor noştri buni, cărora din toată inima le mulţumim pentru astfel de ocazii minunate şi de posibilităţi pe care le dă tuturor celor ce sunt însetaţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi dornici după o refacere sufletească. Sunt atâtea suflete şi familii bolnave… Sunt atâtea suflete care sunt în stări grele şi nici nu ştiu ce cale să ia.
Să ne ajute Dumnezeu să înţelegem acum, din tot ce ni s-a spus în sfânta Biserică, şi să continuăm până la sfârşit o viaţă demnă şi frumoasă. Continuăm şi continuaţi până la sfârşit cercetarea sfintei noastre Biserici, ascultarea sfatului părinţilor noştri şi urmarea dreaptă a învăţăturii care ne-a rămas nouă din moşii şi strămoşii noştri. Căci aceasta este calea mântuirii pentru noi, nu alta! Şi suntem fericiţi când avem astfel de păstori în mijlocul nostru şi astfel de ocazii.
Pentru toate, mulţumim lui Dumnezeu! Şi pot şi eu să spun: acum poţi să slobozi, Doamne, Stăpâne, în pace pe robul Tău. Am văzut începutul mântuitor. Cred că Dumnezeu va face ca experienţa strălucită de aici să se generalizeze peste toată ţara, peste lumea întreagă, ca să grăbim venirea Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru care ne rugăm şi în care-L rugăm pe Domnul Dumnezeul nostru să ne facă şi nouă parte şi loc, şi părinţilor noştri, şi copiilor noştri, şi urmaşilor noştri vii şi morţi, că pentru El toţi sunt vii. Amin.
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
din cuvântarea fratelui Traian Dorz ţinută în catedrala din Galaţi – duminică, 12 iunie 1988
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 4
