Psalmul 49, v. 1
Orice fiinţă care primeşte viaţă şi mişcare pe pământul acesta făcut de Mâinile şi de Cuvântul lui Dumnezeu, care primeşte lumina de la soarele făcut de El, care se adapă cu apa izvoarelor făcute de EI, care mănâncă pâinea crescută de El şi respiră aerul făcut de El, — orice astfel de fiinţă are, mai presus de orice, datoria să se supună Lui şi să asculte de El tocmai pentru toate acestea. Nu există nici o suflare de viaţă care să aibă drept să n-asculte de Dumnezeu şi să nu se supună rânduielilor aşezate de EI pentru armonia universală. , Toţi locuitorii lumilor văzute şi ale celor nevăzute trebuie, din îndemnul conştiinţei sau din aI instinctului lor, să asculte de Dumnezeu, împlinind Voia şi Cuvântul Aceluia de la Care şi-au primit fiinţa şi mişcarea. Adică viaţa. Şi puterea de a o trăi (Fapte 17, 24-28).
Dar pe când în lumea văzută absolut toate lucrurile neînsufleţite şi fiinţele neconştiente create de Dumnezeu se supun Lui, prin legile date dintru început fiecăreia din ele, iată că omul însufleţit, fiinţa conştientă,
creatura care se bucură de la Dumnezeu de cele mai mari şi mai multe binefaceri, tocmai omul se ridică împotriva Făcătorului şi Binefăcătorului său. Atât de des şi atât de mult se ridică mereu omul împotriva ascultării de Dumnezeu! Tocmai omul şi numai el, ieşind din ascultarea Stăpânului său, îşi organizează viaţa într-un fel potrivnic şi duşmănos faţă de Dumnezeu, Făcătorul său.
Omul nu vrea să asculte de legile iubirii, de legile care îl obligă să dorească şi să caute din inimă binele şi bucuria semenului său. Nu vrea să păstreze o dulce şi caldă părtăşie neschimbată şi recunoscătoare cu Dumnezeu. Nu vrea să asculte de legile iertării (Mat. 22, 36-40 şi 18, 21-22). Nici de legile înfrânării (Isaia 58, 3-10; Mat. 6, 16-18). Nici de legile milosteniei şi ale cumpătării (Mat. 5, 28; Luca 14, 12-14). Nici de legile Duhului de viaţă (Rom. 8, 2). Nici de legile vieţii din Biserică (Mat. 18, 17). Nici de legile adunării şi Frăţietăţii în credinţa Domnului (Evrei 10, 25-27 şi 13, 17). Nu vrea să asculte de nici un fel de lege, ci trăieşte fără-de-lege, umblă fără-de-lege, lucrează fără-de-lege, vorbeşte fără-de-lege, judecă fără-de-lege. De aceea va şi pieri fără de lege! (Rom. 2, 13).
O, om, oricine ai fi tu sau oricine ţi se pare că eşti, adu-ti aminte de Făcătorul tău, Care a rânduit legi tuturor creaturilor Sale şi de datoria pe care o ai şi tu să asculţi de legile şi rânduielile Lui date şi ţie, pentru a putea vieţui paşnic tu cu alţii şi alţii cu tine! Păzire acestora este obligatorie şi pentru tine. Adu-ţi aminte că eşti un neputincios… Că cea mai mică adiere a unei boli te poate ucide atât de grabnic… O înţepătură de insectă te poate ucide. Dacă Dumnezeu Şi-ar retrage darurile Sale de la tine un minut numai ce s-ar alege de tine? Ai minte şi nu te ridica împotriva Lui! Ascultă de Domnul Iisus Hristos; predă-te Lui şi urmează-L cu credincioşie, ca să te poţi bucura de dragostea şi mântuirea Lui. Fii un mădular sănătos şi rodnic al Trupului Său, care este Biserica şi fii păzitor al legilor Sale sfinte, ca să te dovedeşti un suflet înţelept (1 Cor. 7, 17).
Doamne Dunmezeul nostru, Căruia noi toţi Îţi datorăm alât de mult, Te rugăm, să ne ierţi că atât de adesea uităm de datoria ascultării faţă de voia Ta pe care Tu ne-ai făcut-o cunoscută tuturora, atât prin legile Cuvântului Tău, cât şi prin cele ale conviinţei noastre. Atât prin scrisul Cărţii Tale Sfinte, dat nouă, cât şi prin cuvintele trimişilor Atât prin îndemnurile din afară, ale ştiinței cât prin cele puse înlăuntrul ale conştiimei noastre, ca să Te ascultăm.
Te rugăm, trimite-ne, Doamne, un puternic duh de ascultare, pentru ca orice împotrivire vrăjmaşă neascultătoare faţă de Tine să o putem înfrânge în noi și dintre noi. Şi fă, Doamne, ca pe întreg pământul să vină în curând pe totdeauna împărăţia Ta fericită, aşa precum este in ceruri, unde totul este veşnic fericit, pentru că ascultă întru totul de Tine. Amin.
Cuvinte înţelepte:
«Sunt multe nenorociri în lumea asta. Eu însă zic că nu este decât o singură nenorocire adevărată: ruperea legăturii cu Tatăl ceresc!… Omul e făcut să trăiască în legătură necurmată de ascultare şi iubire cu Dumnezeu, Făcătorul său.» Preot Iosif Trifa
Mulţi ascultă cu plăcere la acel mai înţelept
când i-nvaţă cum să aibă un folos
mai mult şi drept,
numai că puţini urmează buna-nvăţătură când
este de-a căuta folosul sufletesc în primul rând.
