Mântuitorul Iisus, prin Jertfa Sa de pe Cruce, ne-a adus izbăvirea, scoţându-ne din robia păcatului în care eram. Ca să ne mântuim, El ne cheamă prin cuvântul care zice: „Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre“ (Evr 3, 8) şi „La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii!“ (II Cor 6, 2). Vedem că Domnul Iisus ne cheamă azi să lucrăm la mântuirea noastră cât suntem în viaţă, căci mâine, poate, nu mai suntem pe pământ. Dar diavolul ne spune: „Nu azi, ci mâine!“ Şi aşa omul amână mereu pocăinţa şi mântuirea lui, ascultând de şoapta celui rău, şi îl surprinde moartea nemântuit.
Mântuirea ne-a fost adusă prin Jertfa Domnului de pe Crucea Golgotei, prin Sângele Lui vărsat pe Cruce. Căci „Sângele lui Iisus, Fiul Lui [Dumnezeu], ne curăţeşte pe noi de orice păcat“ (I In 1, 7).
Sfântul Apostol Pavel ne arată: „Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o, împreună mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după a Sa voinţă?“ (Evr 2, 3-4). Şi zice iarăşi: „Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău“ (II Cor 5, 10).
În faţa Judecătorului nu vom putea răspunde că nu am ştiut toate acestea, fiindcă de două mii de ani se predică în Biserica lui Hristos Sfânta Evanghelie. Dar creştinii noştri stau tot nepăsători faţă de mântuirea lor. Mulţi zic: „Să mă ducă Dumnezeu unde vrea El!“ Dar Dumnezeu nu ne duce unde vrea El, ci unde ne-am ales şi ne-am pregătit noi locul încă de pe când trăiam pe pământ. Dacă am iubit pe Dumnezeu, vom merge în Împărăţia Sa, dar dacă am iubit pe Satan, ne vom duce în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi celor ce l-au ascultat.
Cât trăim aici pe pământ putem lucra la mântuirea noastră. De noi depinde locul nostru din veşnicie: pe cine am iubit, la acela vom merge.
Prin Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului a făcut şi face – în sânul Bisericii Ortodoxe – această trezire din păcat a creştinilor care stau încă nepăsători faţă de mântuirea lor. Cu toate acestea, Oastea Domnului nu este înţeleasă nici astăzi de către mulţi creştini şi nici chiar de unii dintre preoţi.
Trebuie să avem o credinţă puternică din care să izvorască faptele bune, căci „credinţa fără fapte moartă este“ (Iacov 2, 6). Să ne înarmăm cu toată armătura de la Efeseni ca să putem birui pe duşmanul nostru, diavolul. Să nu amânăm mântuirea noastră de azi pe mâine, căci Dumnezeu ne cheamă astăzi la El.
Bunul nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos să ne ajute să înţelegem că scopul vieţii noastre este „dobândirea Duhului Sfânt“ şi mântuirea sufletului nostru.
Slăvit să fie Domnul!
Marin Gheorghe – Bucureşti
