Home AU PRINS DECI PE IISUS ŞI L-AU LEGAT

AU PRINS DECI PE IISUS ŞI L-AU LEGAT

AU PRINS DECI PE IISUS ŞI L-AU LEGAT

”Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Iisus şi L-au legat.”

Slujba lui Iuda se încheiase. Şefia lui se sfârşise. Un alt căpitan îi luase acum locul lui Iuda la conducerea gloatei.
De acum Iuda, din conducător, devine un nimic incomod. O zdreanţă stânjenitoare, de care fiecare va căuta să se lepede cu scârbă şi să se scape cât mai degra-bă.
Până când el va deveni astfel şi pentru sine însuşi. O zdreanţă nefolositoare şi scârboasă. Şi va căuta să se scape de lepădătura sa prin singura şi ultima posibilitate mai dorită şi mai plăcută diavolului: sinuciderea.

Oricât de greu ne vine să privim la Iuda, la această zdreanţă tăvălită în murdăria celui mai cumplit dintre toate păcatele – trădarea şi vânzarea, tot suntem siliţi să-i mai aruncăm câte o privire îngrozită din când în când.
Spre a ne înspăimânta de prăbuşirea lui Iuda, trăgând cutremurătoare învăţăminte.
Pentru noi şi pentru alţii, mai ales în împrejurările în care ne găsim noi şi Lucrarea lui Hristos de multe ori.

Au prins deci pe Iisus şi L-au legat.
Pentru împlinirea planurilor lui Dumnezeu, care sunt atât de adânci şi atât de neînţelese pentru noi, de multe ori sunt alese cele mai cutremurătoare căi.
Cel mai greu de înţeles lucru pentru noi este rostul suferinţei în viaţa omenirii. Şi mai ales în viaţa celor mai buni dintre oameni.
Dar noi trebuie să ne pătrundem de marele adevăr care luminează orice taină.
În taina suferinţei, adevărul ne arată că este ispăşi-rea păcatului.
Păcatul este acela care a adus în lume suferinţa. Înainte de păcat suferinţa nu era cunoscută.
Deci înainte de orice, în suferinţă este şi ispăşire.
Ispăşirea înseamnă curăţire, împăcare, sfinţire, dragoste, lumină şi desăvârşire. Toate acestea se cuprind în ispăşire. Şi nu sunt fără ea. Iar ispăşire nu poate să fie fără suferinţă.
Nici una dintre acestea nu se poate atinge fără suferinţă, fără ispăşire.
După ce sfârşeşti de ispăşit răul pe care ţi l-au făcut ţie alţii, trebuie să ispăşeşti binele pe care l-ai făcut tu altora.
În suferinţa pe care o înduri tu pentru rău, este o ispăşire pe care ţi-o trimite Dumnezeu pentru mântuirea ta.
În suferinţa pe care o înduri pentru bine, este o is-păşire pe care ţi-o trimite cel rău pentru încercarea credinţei tale.
Hristos, pentru noi, le-a cunoscut pe amândouă.
Pe cea dintâi a primit-o cu dragoste ascultătoare. Pe cea de-a doua a primit-o cu o dragoste rugătoare.
Căci amândouă trecuseră mai înainte prin mâna Tatălui, Care le turnase împreună amestecate în acelaşi pahar, întins lui Iisus din cer.

Deşi trimisul lui Dumnezeu este mai presus decât orice autoritate şi decât orice putere lumească, el trebuie să fie uneori supus chiar şi celor mai de jos slugi ale oamenilor.
Hristos, Care predicase tot timpul renunţarea la forţă pentru apărarea dreptăţii şi a nevinovăţiei, a dove-dit până la capăt că, în ceasul răbdării, acesta este sin-gurul mijloc bun – renunţarea la forţă.

Mâinile care ajută şi binecuvântează pe oameni nu trebuie să fie legate niciodată.
Dar ele totuşi sunt de atâtea ori şi atât de strâns le-gate de pământ şi pe pământ.
Hristos a fost deci prins şi legat.
Mâinile Lui – care luminau ochii orbilor, care deschideau urechile surzilor, care dezlegau neputinţele slăbănogilor – erau legate.
De acum n-avea cine să mai elibereze pe cei legaţi de urmările păcatului lor sau de ale altora; singurele mâini care făceau asta erau legate.
Cei care Îl opresc pe Hristos din lucrarea Lui mântuitoare vor răspunde greu în faţa Judecăţii lui Dumnezeu nu numai pentru durerea pe care au provocat-o lui Hristos, prin împiedicarea Lui de la lucrarea Lui iubită,
ci vor răspunde şi mai greu pentru durerile rămase fără mântuire ale celor care au fost lăsaţi fără Mântuito-rul. Fără putinţa izbăvirii. Fără nădejdea vindecării.

Ce cumplite sunt durerile celor care pier fără Hris-tos!
Fără lumina ochilor sufleteşti.
Fără desfătarea auzului duhovnicesc.
Fără pacea inimii.
Fără fericirea cunoaşterii lui Dumnezeu.
Fără bucuria negrăită şi strălucită a nădejdii.
Fără auzirea Cuvântului.
Fără cunoaşterea cântărilor.
Fără desfătarea poeziilor curate, frumoase, inspirate ale lui Dumnezeu.
Fără viaţă veşnică.
Şi ce mulţi vor fi aceia care vor striga în Ziua Judecăţii împotriva acelora care i-au lăsat fără Hristos. Care L-au prins şi L-au legat pe Iisus, care i-au împiedicat pe ai Lui şi care au oprit ca să nu ajungă la alţii aceste opere nemuritoare şi mântuitoare, ca să nu le vadă, ca să nu le audă, ca să nu le pătrundă inimile care aveau mai multă nevoie de El ca de orice altceva.
Ce greu vor răspunde în Ziua Judecăţii cei care au oprit astfel de lucruri, astfel de opere, astfel de desfătări sufleteşti de la cei care aveau nevoie de ele! Şi L-au legat pe Iisus ca să nu ajungă la alţii, la cei care aveau mai multă nevoie de El decât de apa, decât de pâinea, decât de aerul pentru trupul şi pentru sufletul lor!

Dragul meu, oare tu nu te faci vinovat de o astfel de crimă?
Nu împiedici tu oare pe Hristos în vreun fel, lăsându-i pe oameni fără mântuirea Lui? Fără Cuvântul Lui, fără oamenii Lui, fără operele Lui, fără ceea ce este desfătare şi viaţă a lor, prin Hristos.

Slavă îndelung-răbdării Tale, Doamne Iisuse, slavă Ţie!
Din tot sufletul Îţi mulţumim că nu Te-ai lăsat legat şi prins până când nu ne-ai dezlegat şi pe noi.
Binecuvântate să fie mâinile Tale cu care ne-ai eliberat sufletele din legăturile păcatului şi ale morţii, făcân¬du ne să gustăm astfel fericita bucurie a mântuirii, a liberării. Ne-ai scos din întuneric la Lumina Ta minunată şi de sub puterea Satanei, cu aceste mâini legate, ne-ai adus la Dumnezeu.
Te rugăm, Doamne Iisuse, nu Te lăsa oprit până nu vei dezlega toate sufletele oamenilor.
Şi ajută-ne şi pe noi să Te ajutăm la aceasta. Prin tot ce putem, prin tot ce suntem, prin tot ce facem.
Împiedică-i pe cei care opresc lucrările Tale reţinându-le să nu ajungă la cei care au nevoie de ele mai mult decât de orice. Şi binecuvântează-i pe cei care le pot duce la alţii; ajută-i să le poată elibera, pentru a putea fi astfel ascultate, citite, auzite şi simţite toate aceste lucrări ce ne pot aduce aminte de Tine şi ne răspândesc Cuvântul Tău pentru mântuirea noastră, a tuturor.
Amin.

Hristos – Răscumpărătorul nostru / Traian Dorz – Ed. a 2-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2015

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *