A răspunde Mântuitorului, a răspunde Iubirii

Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci leagă exigențele chemării de cea mai de preț exigență adresată de Dumnezeu firii umane: urmarea Chemării. Căci o chemare a fost cea dintâi încălcată prin neurmare, o chemare la îndumnezeire prin responsabilizare. Nu este prima dată în Evanghelie când Domnul cheamă.

19sept.

Chemarea Crucii

Când ucenicul cel de taină, Nicodim, caută lămuriri asupra tainelor prezenței lui Dumnezeu în lume, Mântuitorul, Care folosise exemple din viața pământească pentru a limpezi înălțimile cerești, pune întrebarea fundamentală fiecărei vocații: Cum veți crede când vă voi spune despre lucrurile cerești? (Ioan 3, 12).

19sept.

Poartă-ţi crucea pe care Domnul ţi-o dă

Obişnuit, crucea care ne este dată se pare a fi totdeauna cea mai grea. Toţi zic: Ştim că trebuie să avem mâhniri şi necazuri în lume, dar ceea ce sufăr eu nu mai suferă nimeni. Orice altă cruce e mai uşoară ca aceasta. Dar Domnul a hotărât totul înainte. El a hotărât şi crucea noastră. […]

19sept.

Ceva despre crucea suferinţelor

Toţi purtăm o cruce de suferinţe şi încercări. Nu este nimeni în această lume care nu-şi are necazurile şi încercările lui. Fratele meu care citeşti aceste rânduri, eu nu te cunosc mai de-aproape cine eşti şi cum trăieşti. Însă oricine ai fi, desigur, şi tu porţi o cruce de necazuri şi încercări. Nu este nimeni

19sept.

Despre purtarea crucii

Sfântul Ignatie Briancianinov Iubiţi fraţi! Şi noi suntem ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiindcă suntem creştini. Şi noi suntem chemaţi înaintea Domnului în această sfântă biserică pentru a asculta învăţătura Lui. Stăm înaintea feţei Domnului; privirile Lui sunt aţintite asupra noastră, înaintea Lui sunt

19sept.

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Trei cuvinte despre purtarea Crucii.

[…] Crucea personală a fiecăruia, cînd se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvîrşit. Prin urmare, crucile personale ale

18sept.

A creşte, a se întări pentru a fi statornic

Credinciosul care nu creşte spre desăvârşire se află în primejdie de a cădea. De aceea spunea Sfântul Apostol Pavel că trebuie să ajungem, prin cunoaşterea lui Hristos – Taina lui Dumnezeu Tatăl (Col. 2, 2) – „…la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos, ca să nu mai fim

18sept.

Sfințenie și vulnerabilitate

Sfântul nu este un supraom. Nici măcar Hristos n-a fost. Mai mult decât atât, Hristos S-a identificat nu doar cu echilibrul fiinţei noastre omeneşti, ci şi cu vulnerabilităţile şi nenorocirile ei. Încă din prima zi a vieţii Sale pământeşti, El a simţit ce înseamnă să fii obosit, flămând, părăsit, duşmănit şi

18sept.

Învăţăturile străine – Materiale străine

Suntem cu toţii mădulare unii altora. Suntem cu toţii părtaşi într-o Lucrare mare, uriaşă. Şi frăţia voastră faceţi parte din Lucrarea Oastei Domnului. Lucrarea Oastei se întinde nu numai de la o margine a ţării la cealaltă. Sau acuma… a depăşit de mult hotarele ţării noastre. De la o margine a lumii la

17sept.

CARTEA BUNĂ

Cartea! Mare dar. Da! Mare dar este cartea bună, căci sunt şi cărţi rele, atât de rele şi stricătoare de suflet. Tu ce citeşti? Ia seama. Citeşte Cartea Domnului, nu golgoazele minciunii. Cineva a zis: „Cartea este un prieten”. Da, este un prieten cu care poţi sta de vorbă oriunde totdeauna. Dar bagă bine de […]

Author Archives