Home admin

Author Archives

1 Iunie – Psalmul 63, 1: Într-un loc sec, uscat și fãrã apã…

Dupã cum fiecare om își are duhul sãu, adicã felul lui de a fi

și este deosebit de al fiecãruia deosebit de al altui om,

tot așa orice familii, orice localitãți, orice popoare își au duhul lor, felul lor deosebit de al celorlalte.

Felul de a fi al unui om bun este binevoitor și blând,

este darnic și serviabil,

este cinstit și cuviincios,

este drept, evlavios și simțit.

Și tot așa, familii, localitãți și popoare întregi pot fi astfel bune, pașnice, credincioase.

Când întâlnești un astfel de om parcã te îngrași duhovnicește, te împrospãtezi fericit lângã el, întãrindu-te în tot ce ai frumos și bun. Și te umpli de aceeași putere și binecuvântare ca și el.

Ce fericire este sã gãsești câte un astfel de om,

câte o astfel de familie,

câte o astfel de cetate,

câte un astfel de popor.

Acolo Numele Domnului este iubit și cinstit.

Acolo Cuvântul lui Dumnezeu este respectat și împlinit.

Acolo toatã voia lui Hristos este adâncitã și trãitã cu cãldurã, cu dragoste, cu rugãciune și cu evlavie.

Ce fericit este totul unde stãpânește un astfel de duh printr-un om sau prin mai mulți.

Acolo ușa este totdeauna deschisã, iar câinii totdeauna legați sau prietenoși.

Acolo totul totdeauna este prietenos și dulce, cald și binevoitor.

Acolo totdeauna mergi cu bucurie, stai cu plãcere și te desparți cu lacrimi, dorind sã te reîntorci mereu și mereu…

Dar vai, cât de puține sunt pe pãmânt astfel de locuri!

Cât de rare sunt ocaziile când le afli

și cât de scurte sunt clipele când te poți bucura de ele.

Dar ce obișnuite sunt ocaziile amare

și ce lungi sunt vremurile nefericite, acele vremi când trebuie sã petreci în locuri seci, uscate și fãrã apã…

ori sã întâlnești numai astfel de oameni, de familii și de localitãți

și sã auzi numai despre popoare stãpânite de duhurile lãcomiei, desfrânãrii, necredinței, trufiei, cruzimii și întunericului.

Aceștia au inimile seci pe dinãuntru și uscate pe din afarã, fãrã revãrsarea Apei vieții de Sus.

Seci pe dinãuntru, pentru cã în simțirea lor nu existã nici un miez bun, nici un conținut curat și nici o putere de rod duhovnicesc (Gal. 5, 22-

23).

Uscate pe din afarã, adicã în toatã purtarea lor cu alții,

în toate umbletele acestora și în legãturile lor cu alții nu existã decât egoism, rãutate, nervozitate, îndãrãtnicie, nesimțire, nepãsare, trufie — un fel urât, respingãtor și uscat.

Fãrã Apa de Sus, — fiindcã aceștia, fiind închiși fațã de cer

și fațã de semeni,

și cerul este închis fațã de ei.

De Sus, de la Dumnezeu nu se mai coboarã peste ei nici roaua rugãciunii,

nici ploaia lacrimilor de cãințã sau de blândețe,

nici înviorarea Duhului Sfânt,

nici prospețimea harului,

nici primãverile binecuvântãrilor.

O, ce tristã priveliște și ce uscãciune jalnicã este un astfel de suflet, o astfel de familie, de localitate, de popor, de pãmânt sau de timp.

De acolo totdeauna Duhul lui Dumnezeu Se depãrteazã respins, jignit, cãlcat, batjocorit (Efes. 4, 30; Evrei 10, 29).

Și vai, ce viitor cumplit așteaptã pe un astfel de loc, de om, de familie sau popor!

Uscãciunii lor îi va fi pus în curând focul. Și flãcãri veșnice o vor arde fãrã s-o mistuie niciodatã.

Vai, în ce pârjol va arde nesfârșit o astfel de inimã, o astfel de pustietate sufleteascã ce singure s-au pregãtit, prin uscãciunea lor, pentru acest blestem.

O, dacã s-ar trezi cei care sunt așa, înainte de focul veșnic care este atât de aproape de ele!

Doamne Dumnezeule bun și plin de dragoste fațã de noi,

Care îți înnoiești zilnic fațã de toți belșugul Tãu (Ps. 65, 11),

și pâinea Ta (Mat. 6, 11),

și darurile Tale toate (Ioan 1, 16),

fii binecuvântat pentru acele locuri și suflete care sunt pline de miez, grele de belșug, împrospãtate de revãrsãri cerești…

Te rugãm sã faci cât mai multe astfel de oaze binecuvântate în pustiurile prin care trecem în viața aceasta pãmânteascã,

pentru ca înmulțindu-se aceste locuri pline de izvoare (Isaia 55, 1),

omenirea întreagã sã ajungã odatã fericitã prin Tine.

Dar ai milã adâncã, Doamne, fațã de toate acele locuri și inimi seci, uscate și fãrã de apã, de trei ori nefericite: și trupește, și sufletește, și duhovnicește,

pe care este gata sã le cuprindã și sã le aprindã pârjolul focului veșnic.

Nu le mai lãsa, Doamne, pe nici unele din acestea sã mai rãmânã în aceastã rea stare,

ci le fã sã strige dupã Tine, ca primindu-Te sã poatã fi salvate de flãcãri

și sã devinã pline, rodnice și fericite.

Amin.

error

31 Mai – Psalmul 62, v. 11: De douã ori am auzit

O ureche atentã aude totdeauna cuvântul întreg: nu numai sunetul, ci și înțelesul lui.

Un ochi treaz vede nu numai partea din afarã a lucrurilor, ci mai ales partea lor dinlãuntru, cãci aceasta este cea mai însemnatã…

Va citi nu numai pe rânduri, ci mai ales printre rânduri și sub ele,

cãci acolo se aflã de fapt adevãrul…

Va vedea nu numai litera, ci mai ales duhul din ceea ce citește,

cãci acesta este miezul.

Iar o minte sãnãtoasã va pãtrunde nu numai vorbele cuiva, ci mai ales gândurile ascunse sub vorbele rostite.

Va deosebi nu numai sunetul prezent, ci și ecoul lui viitor.

Aude astfel de douã ori: nu numai fapta, ci și urmarea ei.

Aude de douã ori, pentru cã și urechile trupului și ale duhului sunt desfundate (Marcu 7, 35).

Va vedea de douã ori, pentru cã și ochii trupului și cei ai sufletului îi sunt deschiși.

Va înțelege de douã ori, pentru cã și mintea cealaltã, nãscutã din Apa cea vie a Cuvântului și luminatã de Adevãrul veșnic, s-a deprins prin întrebuințare sã deosebeascã bine voia lui Dumnezeu (1 Tes. 4, 1).

 

Pentru un om care le are pe toate aceste simțuri treze și sãnãtoase, o datã dacã vorbește Dumnezeu, îi este de-ajuns: el aude de douã ori.

O datã aude înțelesul datoriilor celor trupești. A doua oarã aude înțelesul datoriilor celor duhovnicești.

Aude de douã ori: o datã înțelegând voia lui Dumnezeu, a doua oarã fãcând-o.

Dorința de a-L asculta pe Dumnezeu și dragostea de a fi pe placul Lui sunt atât de grabnice la ascultare (2 Tim. 2, 24), și la împlinire, încât nu lasã nici un timp gol între auzirea și înfãptuirea Cuvântului lui Dumnezeu.

 

Drumul de la ureche pânã la inimã este atât de scurt, iar aceste douã pãrți ale ființei omului celui bun sunt atât de unite,

încât ele aud deodatã,

aud în același timp,

aud în același gând

și aud în același fel Cuvântul dorinței lui Dumnezeu.

Fericitã și binecuvântatã sã fie veșnic ființa care are deschise și treze neîncetat aceste douã cãi de pricepere a Cuvântului lui Dumnezeu.

Mintea unei astfel de ființe nu va întârzia, sucind Cuvântul și trimițându-l stricat spre inimã (2 Cor. 2, 17).

Nici inima nu va înfãptui rãu și vinovat ceea ce trebuie înfãptuit bine și curat.

Binecuvântate sã fie astfel de minți și de inimi care nu nesocotesc,

nici nu rãstãlmãcesc vorbele Domnului, ci primesc bine ceea ce trebuie primit cu scumpãtate și împlinit cu sfințenie.

 

Binecuvântate sã fie și binecuvântate sunt acele minți și inimi care trãiesc într-o astfel de pãrtãșie cu Hristos.

Binecuvântate sã fiți voi, scumpe suflete veghetoare, care în orice vreme sunteți gata sã ascultați cu orice preț, ca Avraam, și sã împliniți toatã voia lui Dumnezeu,

auzind nu numai Cuvântul, ci și limpede gândul lui Dumnezeu din Cuvântul Lui,

și Duhul Lui din litera Cãrții Lui,

și Inima Lui din poruncile Sale.

Iar auzind aceste amândouã ecouri ale voii lui Dumnezeu, fãrã a schimba nimic din ele,

nici dupã dorințele inimii,

nici dupã scopurile minții,

voi împliniți totul cu grabnicã sinceritate și bucurie, întocmai cum ați auzit și primit (1 Ioan 2, 24).

Cãci dupã cum sunteți voi cu Dumnezeu, așa este și așa va fi și El cu voi (Ps. 48, 25-26).

 

O Preabun și Scump Mântuitor și Dumnezeu al nostru,

slavã Ție pentru tot sfântul și dulcele Tãu Cuvânt lãsat nouã.

Slavã Ție pentru Cuvântul pe care mi l-ai trimis și mie

și pe care m-ai fãcut și pe mine sã-l aud.

O, ce dulci au devenit pentru mine acum toate cuvintele Tale (Ps. 19, 20),

mai dulci decât mierea și decât picurii din faguri.

Acum caut sã aud și eu de douã ori fiecare cuvânt al Tãu, meditând la toate înțelesurile lui, ca sã-l înțeleg și sã-l înfãptuiesc.

Dar îmi aduc cu durere aminte de acei ani ai vieții mele când Tu mi-ai vorbit de mii de ori, dar nu Te-am înțeles nici o datã,

când mi Te-ai arãtat de mii de ori, dar nu Te-am vãzut nici o datã,

când m-ai cuprins cu dragoste și bunãtate lângã Tine de mii de ori, dar eu nu Te-am simțit nici o datã.

Slavã Ție, Doamne Iisuse, pentru clipa fericitã când mi-ai deschis urechile și ochii mei,

și mintea și inima mea,

spre a Te auzi și cunoaște.

O, cât de fericit sunt astãzi când tot ce-mi spui o datã, caut sã ascult de douã ori.

Fã-mã Tu ca neîncetat sã nu stau a rãstãlmãci, nici sã nu întârziu,

ci sã împlinesc întocmai ceea ce îmi grãiești Tu, cãci numai așa voi putea fi pe totdeauna fericit.

Ajutã-mi, Doamne Iisuse, sã fiu tot mai atent la auzirea

și tot mai grabnic la împlinirea voii Tale,

pânã la sfârșitul meu.

Amin.

error

30 Mai – Psalmul 62, v. 10: Nu vã lipiți inima!

Toate lucrurile din lumea aceasta, câte sunt zidite și lãsate de Bunul Dumnezeu,

în mãsura îngãduitã de El

și în vremea îngãduitã de El,

sunt bune și de folos, dacã se iau cu mulțumire și cu gând curat (1 Tim. 4, 4-5).

Folositoare și îngãduite omului sunt în felul acesta toate cele le ia și pentru trupul și pentru sufletul sãu.

Dar când omul ajunge sã-și lipeascã inima de ele și începe sã trãiascã numai pentru acestea,

când întrebuințarea lor întrece timpul și mãsura îngãduitã de Dumnezeu, ele încep sã fie spre rãu.

Când aceste bunuri sau ființe pun stãpânire în chip idolesc și neîngãduit de mult pe inima noastrã,

atunci, oricât de bune ar fi, devin o primejdie și un rãu.

 

Sã avem deci toatã grija la inima noastrã.

Sã nu ni se lipeascã inima de nimic din ceea ce ni se poate rãpi sau ni se poate pierdeîn viața asta. Sã nu ni se lege sufletul de nimic din ceea ce ne poate pe noi rãpi și pierde, despãrțindu-ne de Domnul Iisus și de frați.

Nu-ți lipi inima ta, dragul meu, decât de Hristos, Mântuitorul Cel Preabun și iubitor.

Nu-ți lipi inima decât de Cuvântul Lui, de Biserica Lui, de copiii Lui, de ascultarea de El, de voia Lui, de calea Lui și de inima Lui.

Nu-ți lipi inima decât de lucrurile și de comorile cele de Sus (Evrei 10, 34; Mat. 6, 19),

de cele ce nu se vãd (2Cor. 4, 18).

Nu-ți lipi inima ta de nimic din cele ce se vãd, cãci toate acestea sunt atât de trecãtoare, ele par cã sunt, — dar nu-s.

Și când se vor duce de la tine vor smulge și inima ta care a fost lipitã de ele.

 

La tot ce poți avea drag pe lumea asta, trebuie sã ai o margine peste care sã fii cu grijã a nu-i îngãdui sãrmanei tale inimi sã treacã în alipirea ei…

Chiar și în dragostea ta fațã de cei mai apropiați ai tãi, aceastã margine înțeleaptã nu trebuie trecutã niciodatã.

Ci numai fațã de Dumnezeu inima noastrã nu trebuie sã aibã nici o margine în alipire, în dragoste și în ascultare.

Pe El trebuie sã-L iubeascã toatã inima noastrã, cu toatã puterea alipirea ei (Mat. 19, 29). Și pânã în cea din urmã clipã a vieții noastre.

Dacã ești mamã, dacã ești tatã — sunteți pãrinți și priviți ca la soarele de pe cer la copilul vostru, la comoara dragostei voastre, pe care îl strângeți la sânul vostru, acoperindu-l cu sãrutãri și gãsindu-i atâtea drãgostoase numiri…

Aveți totuși grijã de inimã!…

Mai pãstrați un colțișor de rezervã și pentru neprevãzut!

Ca sã nu vã fie inima zdrobitã cu totul, dacã s-ar întâmpla ceea ce se poate totuși întâmpla fiecãrui copil, fiecãror pãrinți…

ceea ce atâtora li s-a întâmplat,

ceea ce nici nu îndrãzniți a gândi acum, dar care totuși e cu putințã. Nu vi-l faceți mai scump decât pe Dumnezeu!

 

Dacã aveți o casã, o mobilã, o funcție, o stare, un lucru sau o ființã la care țineți deosebit de mult, mai mult ca la orice pe lumea asta,

— și voi aveți totuși grijã de partea înțeleaptã a inimii voastre.

Dacã aveți un nume lãudat sau o frumusețe atrãgãtoare,

dacã aveți o situație deosebit de bunã sau o ceatã de prieteni plãcuți,

— o, nu vã lipiți inima toatã nici de plãcerile, nici de nãdejdile acestora.

Cãci nimic nu-i mai înșelãtor astãzi,

nici mai amar mâine,

ca nimicurile acestea,

care trec mai repede ca visurile nopții.

Ci alipiți-vã inima de Singura Comoarã care devine din ce în ce mai bogatã și mai strãlucitã: de Hristos.

 

O Doamne Iisuse Hristoase,

Comoara noastrã cea nemãrginit de scumpã,

binecuvântat sã fi Tu în veci și în veci.

Tu mi-ai alipit pe totdeauna toatã inima mea de Tine și de voia Ta.

Îți mulțumesc cã rând pe rând mi-ai dezlipit inima mea de tot ceea ce am putut avea și iubi pe lume…

Cã numai de Tine n-ai lãsat sã se dezlipeascã niciodatã.

O, ce dulce împãcare și bucurie simte inima mea în aceastã fericitã alipire de Tine și cât de gata este acum inima mea oricând îi ceri sã se mai dezlipeascã încã de ceea ce o mai poate dezlipi câtuși de puțin de dragostea Ta.

Cãci nimic nu dorește ea mai mult decât alipirea de Tine, Iisuse.

Dãruiește-i, Doamne Iisuse, inimii mele tot mai multã dorințã și putere în aceastã dulce alipire,

pentru ca din aceastã stare sã poatã aduce, fierbinte și neîncetat, toate inimile semenilor mei la alipirea fericitã și mântuitoare numai de inima Ta, Dulce Iisus.

Amin.

error

,,Lucraţi ca pentru Domnul!”

Pogorârea Duhului Sfânt prilejuieşte şi anul acesta împlinirea bucuriei ostaşilor Domnului de a poposi la Sibiu în adunare „de Sărbătoare”, întâlnire ce se va desfăşura cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Dr. La­u­renţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Adunarea de Tineret, intrată deja în tradiţia marilor adunări ce se desfăşoară la Sibiu, are ca temă „Munca şi lenea duhovnicească”

Bibliografie: „Munca și lenea” – autor: Preot Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu. Cartea cuprinde meditaţii şi învăţături despre munca şi lenea duhovnicească dar şi despre munca şi lenea trupească. Cartea a fost tipărită pentru prima dată în anul 1936 în 10.000 exemplare.

 

„Orice lucraţi, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni” (Coloseni 3,23).

Evanghelia a dospit şi înnoit viaţa oamenilor în toate direcţiile.
Evanghelia a adus un nou duh şi în munca omului.

„Orice lucraţi—zice apostolul Pavel — lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni (Coloseni 3,23).

Un creştin adevărat, oriunde e angajat să facă un lucru, nu-l face de mântuială, nu-l face de teama supravegherii, ci îl face socotindu-se pe sine ca un angajat al Domnului, ce lucrează pentru Domnul.
Un creştin adevărat, un ostaş al Domnului, oriunde e pus la lucru, fie în serviciu, fie în lucrul mâinilor —el lucrează „din toată inima, ca pentru Domnul”.

Lucraţi ca pentru Domnul!

— O, cum s-ar schimba faţa lumii dacă fiecare om ar lucra ca pentru Domnul. (mai mult…)

error

29 Mai – Psalmul 62, v. 1: Numai în Dumnezeu mã încred!

Dupã ce ai fost înșelat mereu de mulți oameni în care ai avut o mare încredere

și dupã ce ai fost amãgit de mulți dintre cei pe care te-ai bizuit cu o inimã sincerã,

rezemându-te pe ei cu multã nãdejde…

dupã ce te-a înșelat chiar și acela care îți era cel mai apropiat frate și prieten,

chiar acela care era una cu sufletul tãu

și care mânca din pâinea ta, —

într-adevãr, în cine oare te-ai mai putea încrede vreodatã!

Pe cine te-ai mai putea bizui?

Cui sã mai îndrãznești a-ți deschide inima,

a-ți dezveli rãnile,

a-ți vãrsa sufletul,

a-ți împãrtãși taina ta și simțãmintele tale? (Filip. 2, 20).

 

Cu toatã ființa sufleteascã zdrobitã de durere și de întristare,

privești nemaiîncrezãtor peste toți oamenii când tocmai cel mai iubit te-a înșelat.

Închizându-te în durerea ta, îi disprețuiești pe toți oamenii atunci, nu te mai încrezi în nimeni și te rupi de toți.

O, ce grele sunt astfel de clipe

și cât de amãrât este sufletul tãu în starea aceasta!…

Atuncea îți spui ca un legãmânt pentru tot restul vieții tale: numai în Dumnezeu mã voi mai încrede! În nimeni altcineva, niciodatã!

 

Când trãiești în locuri și în timpuri de apãsare și de nedreptate, atunci da, bine faci cã nu te încrezi în cei mai mulți oameni.

Când la fiecare colț este un pândar sau un hoț, cum sã te mai poți bizui în cineva?

Când orice ai spune și orice ai face, chiar și cu gândurile cele mai bune, totul îți este rãstãlmãcit,

când deși ai cele mai curate dorințe spre împlinirea voii lui Hristos, totuși ești judecat rãu

și îți este privit totul cu îndoialã, cu rãutate și cu suspiciune, — atunci în cine sã te mai încrezi?

Când îți este rãstãlmãcit mereu cu rea-voințã totul, când ce spui la ureche auzi de pe acoperișul caselor, — atunci da, numai în Dumnezeu sã te mai încrezi! În nimeni altcineva nu.

Cãci pretutindenea mișunã atunci cei rãi, sub toate numirile

și sub toate formele (Ps. 12, 8).

 

Mai bine faci atunci sã te pãzești de toți oamenii (Mat. 10, 17),

cãci nu mai poți ști

și nu mai poți alege

care nu-i

sau care nu poate deveni

un rãufãcãtor pentru tine

sau pentru Hristos,

fie prin voia, fie fãrã voia lui,

fie prin știința, fie prin neștiința sa.

Mântuitorul a spus cã vor veni vremuri în care va trebui sã fii foarte atent și sã te pãzești chiar și de cei din casa și din familia ta.

Chiar și de ființele cele mai apropiate de inima ta și de sângele tãu (Mat. 10, 21-22)…

Cã într-atât de mare va ajunge stricãciunea oamenilor, încât nu te vei mai putea încrede în chiar nici un om.

Într-atât de vicleanã va fi orânduirea asupritoare și într-atât de pierdutã va fi credința în Dumnezeu pe pãmânt.

 

În astfel de stãri și de vremuri, Lucrarea lui Dumnezeu trãiește și propãșește numai prin puterea și grija lui Hristos.

Cãci orice putere a lucrãtorilor Sãi

și orice mișcare a credincioșilor Domnului

va fi îngrãditã, pânditã și împiedicatã cu gândul cel mai ucigaș și mai necruțãtor.

În astfel de vremuri, toatã stãruința și încrederea trebuie sã fie puse fierbinte și tare în Dumnezeu.

Tot reazemul sã fie pus în El, numai în El — și cerut fierbinte de la El, numai de la El.

Cãci numai Dumnezeu Singur mai poate deschide atunci porțile pe care nici unul nu le mai putem.

Și numai El poate înlãtura ziduri lângã care noi toți stãm neputincioși.

Fãrã El nu putem nimic…

Dar chiar nimic (Ioan 15, 5).

 

O Puternicul nostru Domn și Mântuitor Iisus Hristos,

slavã veșnicã Ție, Care poți face tot ce vrei în cer și pe pãmânt!

Slavã Ție Celui Care, prin înțelepciunea Ta nepãtrunsã (Rom. 11, 33),

îngãdui încercarea și cernerea credincioșilor Tãi,

pentru ca în necazurile lor sã învețe a se rezema numai pe Tine, Doamne, și numai pe Numele Tãu (Ps. 20, 7).

Sã învețe cã orice încredere pe care și-o pun în fiii oamenilor este numai o amãgire și o primejdie.

Învațã-i, Doamne Iisuse, pe toți credincioșii Tãi ca în vremile de asuprire și de prigonire sã nu se bizuiascã pe nimic

și sã nu se încreadã în nimeni,

decât în Tine.

Când cel credincios nu mai poate ști cu adevãrat cine îi este prieten și cine dușman,

cãci dușmanul se preface cã e prieten,

vânzãtorul se preface cã este frate,

iscoadele se prefac cã sunt oameni neprihãniți (Luca 20, 20; 2 Cor. 11, 13-15)

și însuși diavolul se preface înger de luminã,

învațã-i, Doamne Iisuse, pe toți ai Tãi sã fie totdeauna veghetori, înțelepți, tãcuți și atenți,

sã știe a se feri de toți

și a se încrede numai în Tine.

Amin.

error

Ţarina totdeauna rodeşte ceva

Pogorârea Duhului Sfânt prilejuieşte şi anul acesta împlinirea bucuriei ostaşilor Domnului de a poposi la Sibiu în adunare „de Sărbătoare”, întâlnire ce se va desfăşura cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Dr. La­u­renţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Adunarea de Tineret, intrată deja în tradiţia marilor adunări ce se desfăşoară la Sibiu, are ca temă „Munca şi lenea duhovnicească”

Bibliografie: „Munca și lenea” – autor: Preot Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu. Cartea cuprinde meditaţii şi învăţături despre munca şi lenea duhovnicească dar şi despre munca şi lenea trupească. Cartea a fost tipărită pentru prima dată în anul 1936 în 10.000 exemplare.

Aşa e şi ţarina inimii. — Ea dă roadă bună dacă e lucrată (firea cea nouă) sau roadă de „spini” şi „buruieni” dacă nu e lucrată (firea cea veche).

Solomon trecuse pe lângă ţarina unui om leneş.
Şi o văzu plină de scai şi urzici.
Leneşul nu-şi lucrase ţarina şi totuşi ea rodise din belşug.
Mai rar o aşa minune de scai şi urzici.
Holda urzicilor era cât omul de mare.

Băgaţi de seamă: pământul totdeauna produce ceva.
Ţarina totdeauna rodeşte ceva.
Un ogor totdeauna rodeşte ceva.
Dacă e lucrat, ogorul dă o recoltă bună de grâu sau altceva.
Dacă nu e lucrat, el şi atunci dă o recoltă bună de … buruieni şi urzici.
Şi omul cel leneş are o recoltă bună, de … bălării şi urzici.
Lăsaţi o grădină în voia ei, nelucrată, şi veţi vedea ce minunată recoltă de buruieni şi urzici va avea.
Rodul cel natural al ţarinei este scaiul şi bălăria.
Iar rodul unei ţarini lucrate este grâul, porumbul, florile etc. (mai mult…)

error

Oastea cheamă „la lucru”!

Pogorârea Duhului Sfânt prilejuieşte şi anul acesta împlinirea bucuriei ostaşilor Domnului de a poposi la Sibiu în adunare „de Sărbătoare”, întâlnire ce se va desfăşura cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Dr. La­u­renţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Adunarea de Tineret, intrată deja în tradiţia marilor adunări ce se desfăşoară la Sibiu, are ca temă „Munca şi lenea duhovnicească”

Bibliografie: „Munca și lenea” – autor: Preot Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu. Cartea cuprinde meditaţii şi învăţături despre munca şi lenea duhovnicească dar şi despre munca şi lenea trupească. Cartea a fost tipărită pentru prima dată în anul 1936 în 10.000 exemplare.

Fraţi ostaşi, cu toţii mâna pe „plug”, pe „sapă”,pe „seceră”!
— Acestea sunt „statutele” şi „regulamentele” noastre.

Am arătat pe larg ce ispită şi pierzare este lenea cea duhovnicească.
Şi cum îşi pierde mântuirea leneşul cel duhovnicesc.
Un creştin adevărat este un lucrător harnic, un plugar harnic.
Un creştin adevărat este veşnic cu mâna pe ,,plug”, pe „sapă”, pe „seceră”.
El lucrează neâncetat în ogorul mântuirii lui şi al altora. (mai mult…)

error

„Eu sunt lumina lumii“

Pogorârea Duhului Sfânt prilejuieşte şi anul acesta împlinirea bucuriei ostaşilor Domnului de a poposi la Sibiu în adunare „de Sărbătoare”, întâlnire ce se va desfăşura cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Dr. La­u­renţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Adunarea de Tineret, intrată deja în tradiţia marilor adunări ce se desfăşoară la Sibiu, are ca temă „Munca şi lenea duhovnicească”

Bibliografie: „Munca și lenea” – autor: Preot Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu. Cartea cuprinde meditaţii şi învăţături despre munca şi lenea duhovnicească dar şi despre munca şi lenea trupească. Cartea a fost tipărită pentru prima dată în anul 1936 în 10.000 exemplare.

„Să fie lumină!“ – a zis Dumnezeu la facerea lumii. Această lumină n-a fost numai a soarelui, ci a fost şi lumina sufletului; a fost lumina care l-a luminat pe Adam, omul cel dintâi. Aceasta era o lumină curată şi desăvârşită. Întuneric nu se afla în ea. Dar din greşeala din grădina Edenului, întunericul s‑a amestecat cu lumina, binele cu răul – şi pe urmă întunericul a biruit lumina. Întuneric mare s-a făcut iar peste tot pământul; un fioros întuneric sufletesc. (mai mult…)

error

Nu trebuie să mergi misionar în Africa – noi avem aici atât de mult de lucru

Să-i ajutăm pe ţigani să cunoască Evanghelia

Este la noi un obicei urât şi păgân de a avea numai batjocuri la adresa ţiganilor. În faţa Evangheliei, şi ţiganii stau alături de noi şi noi alături de ei… Am adus din Germania Evanghelii scrise pe limba ţiganilor, pentru ca să trezim şi în ei cunoştinţa Mântuitorului. Rugăm pe cititorii noştri să ajute răspândirea acestor Evanghelii printre ţigani. Poate mulţi le vor citi din curiozitate, iar apoi vor afla în ele pe Mântuitorul. Nu trebuie să mergi misionar în Africa – noi avem aici atât de mult de lucru printre cei care nu cunosc pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos…“

( «Lumina satelor» nr. 22, din 28 mai 1926)

La această iniţiativă s-a răspuns prea puţin şi se răspunde chiar şi azi prea puţin. Încă nu s-a ridicat nici un suflet de lucrător pentru Domnul ca să-şi ia mai hotărât asupra sa, ca o sarcină de la Domnul, vestirea Evangheliei printre ţigani. (mai mult…)

error

Duminica a V-a după Paști (a Samarinencii)

Arhivă articole pe acest subiect:

(In. 4, 14) Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.

 Noi trebuie să ştim că Mântuitorul aici numeşte harul Duhului Sfânt apă. Căci oricine bea din apa aceasta, va avea darul învăţăturilor dumnezeieşti izvorând din sine în mod stăruitor. El nu mai are nevoie de mustrare de la alţii. Ci mai mult, este de-ajuns să îndemni pe cei care însetează după Cuvântul dumnezeiesc şi ceresc, ca ei să trăiască în viaţa acesta de pe pământ împreună cu sfinţii profeţi şi cu apostolii. Ei sunt moştenitorii misiunii acestora, despre care s-a scris: “Scoateţi apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12, 3).

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia lui Ioan, 2.4, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)

Iată ce a putut face o samariteancă a Domnului în cetatea ei. – Pr. Iosif Trifa

ACELA PE CARE VOI NU-L CUNOAŞTEŢI (In 1, 27) – Pr. Vasile Ouatu (mai mult…)

error