În ceea ce ne priveşte, suntem liberi să primim sau să respingem acest mare dar, să alegem mântuirea sau osânda veşnică, viaţa sau moartea. Suntem liberi să citim în Biblia lui Dumnezeu, sau în biblia lui satana; să iubim Biserica şi adunarea creştină, sau lumea cu plăcerile şi distracţiile; sfinţenia şi neprihănirea, sau destrăbălarea lumii. Dumnezeu nu se atinge de libertatea omului. Dar oricine nu-L primeşte acum ca Mântuitor, ca mâine Îl va primi aspru Judecător, fie că vrea sau nu vrea, că doreşte sau nu, că-i place sau nu-i place, după cum stă scris: „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată” (Ecl 11, 9). „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Ecl 12, 14). „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (II Cor 5, 10).
Cornel Rusu, din „Timp de pregătire şi har”, Editura „Oastea Domnului” – Sibiu, 2011
