Meditaţii

Aveţi mare grijă!

De mine, Domnul a avut totdeauna o mare şi apropiată milă prin faptul că, după fiecare rău pe care l-am făcut, mi-a şi venit îndată plata. N-a lăsat Domnul să treacă multă vreme, nici n-a lăsat să se uite nimic. Orice rău făceam, eram pedepsit fără întârziere, potrivit cu fapta mea.

Şi astăzi tot aşa mi se întâmplă… De fiecare dată când greşesc ceva, ştiu că trebuie îndată să mă aştept la ispăşirea greşelii mele.

O, ce mare bine mi-a făcut şi îmi face Domnul în felul acesta! Faptul acesta nu numai că a restabilit şi restabileşte îndată bunul echilibru al păcii şi al curăţiei în inima mea, dar prin judecarea şi pedepsirea imediată a greşelilor mele, eu am totdeauna marea bucurie a împăcării mele cu Domnul. Şi am trează şi grija de a mă feri să nu mai păcătuiesc. Spre a nu mai suferi pedeapsa. Şi spre a nu-L mai tot supăra pe Domnul, silindu-L să mă tot pedepsească, – în loc să-I fac bucurie cu umblarea mea ascultătoare.

Nu ştiu dacă aţi luat seama la felul cum se întâmplă cu voi când greşiţi – sau nu. Dar, dacă încă nu v-aţi gândit la asta până acum, aveţi grijă!

Sunt unii care păcătuiesc mereu şi nu le vine nici o pedeapsă imediat după păcatul lor. Eu cred că asta ar trebui să le fie un motiv de mare îngrijorare, căci atunci, pedeapsa tot adunându-se şi judecata tot amânându-se, când odată vine, poate să fie foarte grea. Poate să fie chiar mortală. Aveţi mare grijă!

De aceea, se mirau la întoarcerea mea, cu toţii câţi mă vedeau şi mă ştiau, de marea schimbare care se făcuse în viaţa mea – şi de care nu-şi dădeau seama cum se putuse face.

Ajunsesem la anii când tinerii de vârsta mea începeau să meargă la horă, la clăci, la şezători, la nunţi, la petreceri. Eu nici nu mă apropiam de astfel de lucruri.

Veneau la mine prietenii, vecinii, rudeniile, cunoscuţii, mă chemau, mă îndemnau, mă trăgeau să merg cu ei. Eu luptam cu toţi, le vorbeam despre pocăinţă şi mântuire, îi chemam şi eu pe ei cu mine. Dar ei au rămas cu ale lor, iar eu cu ale mele. Până când au pierdut orice speranţă să mă mai câştige – şi apoi m-au lăsat pentru totdeauna în pace.

Hristos – mărturia mea / Traian Dorz. – Ed. a 4-a, rev. – Sibiu : Oastea Domnului, 2016