Hai, ridicaţi ochii gândului vostru şi priviţi această privelişte nouă! Odinioară, nişte iudei, luând jos icoana Domnului nostru Iisus Hristos, au zis: „Aşa cum şi-au bătut joc odinioară părinţii noştri de El, aşa să ne batem şi noi joc de El“.
Atunci cei adunaţi au început să scuipe în faţa icoanei lui Hristos şi să o lovească peste faţă, adică icoana Domnului, aici şi acolo, zicând:
„Câte I-au făcut părinţii noştri, toate le vom face şi noi icoanei Lui“. Şi au zis: „Pentru că şi-au bătut joc de El, să facem şi noi acelaşi lucru“. Deci au batjocorit icoana Domnului cu batjocuri nenumărate pe care nici n-am cutezat a le grăi. Apoi au zis:
„Am auzit că I-au pironit mâinile şi picioarele. Să facem şi noi acelaşi lucru“. Atunci au străpuns mâinile şi picioarele icoanei Domnului cu piroane. Însăşi cuprinşi de turbare au zis: „Am auzit că I-au dat să bea oţet şi fiere cu un burete. Să-I facem şi noi Lui aceasta.“ Şi au făcut aşa, punând pe gura icoanei Domnului un burete plin cu oţet. Iarăşi au zis: „Am aflat că părinţii noştri au lovit capul Lui cu o trestie. Să facem şi noi acelaşi lucru“. Şi, luând o trestie, loveau capul Domnului. Iar la sfârşit au zis: „Cum ştim exact că au străpuns coasta Lui cu o suliţă, nimic nu ne-a mai rămas decât să adăugăm şi aceasta“. Şi, făcând aceasta, au adus o suliţă şi au poruncit unuia dintre ei să ridice lancea şi să lovească în coasta icoanei Domnului. Şi, făcându-se aceasta, îndată a curs din ea sânge şi apă din belşug.
Pseudo-Athanasius, P.G. 29, 814-815
