Poezie premiată în cadrul celei de a III-a ediţii a CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” – 2021
„Când ți-e cuvântul tău ca roua,
Când ești ca ploaia așteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.” Traian Dorz
Te-a înfiat natura şi Cerul, în veghere,
Ţi-a botezat voinţa în setea rugăciunii;
A-ncredinţat uitării povara slăbiciunii,
Ţi-a dăruit iubirea din luminate sfere.
Te-a îndrăgit şi piscul! Nu-ți uită iarba pasul
Şi apa vălureşte sub cântec ce alină;
Se înfioară munţii şi brazii se înclină,
Vibrează-n flori culoarea, iar vulturii-ţi ştiu glasul.
În ridurile vieţii pătrunde sevă sfântă,
Dospită-n tihna slovei și-n suflul poeziei.
Se-nseninează visul sub pleoapa străvezie
Şi-n breşele nocturne doar îngerii cuvântă.
Apun trăiri mărunte, născute într-o doară,
Mor gânduri străbătute de îndoieli şi teamă;
Blândeţea din credință spre împlinire cheamă
Şi fericeşte trupul ce uită să mai doară.
Bei liniştea din gânduri şi,-n castă veșnicie,
Asculţi curgând simţirea scăpată de robie.
de Georgeta Muscă-Oană
