Zece ani, şapte operaţii, două vărsări de sânge şi 40 de nopţi cu 40 de grade
MÂINILE TALE, DRAG IISUS
Mâinile Tale, drag Iisus, mi-alină suferinţa
Când mi-arde ca-ntr-un foc nestins şi-mi tremură fiinţa.
A’ Tale mâini, a’ Tale mâini,
tăcut, Iisuse, le sărut,
căci mângâierea, mângâierea lor
mi-alină orice dor
şi-n stări de har m-au dus
a’ Tale mâini, a’ Tale mâini, Iisus.
A’ Tale mâini m-au alinat în arşiţa amară
şi din adâncu-ntunecat duios m-au scos afară.
Mâinile Tale mă opresc când merg spre vreo ispită
şi milostive-mi pedepsesc abaterea greşită.
A’ Tale mâini la timp mă prind, chiar când să cad în groapă,
şi-n clipa cea mai grea se-ntind puternic şi mă scapă.
Mâinile Tale-mi vor primi şi duhul meu odată,
şi-n cerul sfânt vor odihni viaţa-mi zbuciumată.
La Golgota
…Astă-vară am întrebat pe medicul ce mă trata:
– Domnule medic, sunt cam debil şi obosit, ce sfat şi leac îmi dai dumneata, ca să mă mai întremez?
– Dragă părinte, mi-a răspuns medicul, du-te şi stai câtva timp la ţară, în satul şi clima în care te-ai născut. Acesta e leacul cel mai bun.
Atunci eu m-am gândit că un astfel de leac are şi dragostea creştină. Locul ei natal, locul ei de naştere este Golgota. Omenirea şi oamenii de azi au dragostea bolnavă, răcită şi slăbită. Leacul ei este „locul natal“, Golgota.
O dragoste bolnavă şi slăbuţă numai acolo se poate vindeca.
Am închis calea cu spini
De când eram eu gospodar la ţară, îmi aduc aminte că aveam un loc peste care oamenii făceau o cale scurtată (calea fără lege). Am cercat în multe feluri să opresc această cale. Am scris pe o tăbliţă: „Trecerea oprită“, dar oamenii au aruncat tabla cât colo. Am săpat o groapă, dar oamenii săriră şi trecură şi peste ea. Am săpat un şanţ, dar oamenii trecură şi peste el. Pe urmă, am plantat în calea oamenilor spini şi umblarea a încetat.
Eu văd azi un adânc înţeles în această cale oprită cu spini. Când omul apucă pe calea cea fără de lege, pe calea fărădelegilor, Domnul încearcă în multe feluri să-l oprească din acest drum al pierzării. Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Evangheliei, îi strigă omului: „Opreşte-te din calea asta, opreşte-te din calea fărădelegilor!“, dar omul nici habar n-are de această oprire.
Domnul s-apucă atunci şi sapă în calea omului o groapă, un necaz, dar omul sare peste groapa asta; scapă de necaz şi îşi vede înainte de calea cea rea. Domnul sapă un şanţ mai adânc, adânceşte necazul şi încercarea, dar omul şi peste acest şanţ sare.
Pe urmă, Domnul sădeşte în calea vieţii omului spinii cei ascuţiţi şi statornici ai suferinţelor şi durerilor. Cu asta îl opreşte pe om din calea pierzării.
Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, că ai umplut şi calea mea cea rea cu spinii suferinţelor. Lasă-i să crească şi să mă oprească, să nu mai pot apuca niciodată pe calea cea rea a pierzării.
Anul 1930 – un an în împărăţia Sfintelor Scripturi
A trecut un an de zile de când zac pe patul suferinţelor cu sănătatea zdruncinată. Desigur, nu în chefuri şi petreceri lumeşti mi-am ruinat sănătatea, ci petrecând nopţile lângă Cuvântul lui Dumnezeu, spre a-l preface în pâine sufletească pentru cei flămânzi.
Precum spune cântarea:
NU-S NUMAI SLOVE…
Nu-s numai slove cântecele mele,
nu-s numai rânduri cele ce le-am scris,
ci-i lupta mea şi inima în ele
şi crezul meu e-ntreg în ele-nchis.
Sunt hrană pentru inima flămândă
şi cântec pentru sufletul vioi,
avânt viteaz, şi alinarea blândă,
şi plâns de-ajuns oricărui dintre voi.
Dar mai presus sunt dragoste fierbinte
şi-ncredere eroică-n Hristos,
sunt gânduri pentru care nu-s cuvinte,
spre tot ce-a fost şi-n veci va fi frumos.
Le-am frământat pe toate-o „pâine bună“
sfinţită la altarul părintesc
şi-n datina creştină şi străbună
eu le sărut şi-apoi vi le-mpărţesc.
Gustând, luaţi în inimă-ntărire,
curaj luptând, şi-alin în ceasul greu,
iar când veţi fi datori c-o mulţumire,
s-o daţi deplin şi cald lui Dumnezeu.
Părintele numeşte „anul“, timpul petrecut în Sanatoriul din Geoagiu, unde a fost internat pentru refacerea sănătăţii zdruncinate, anul împărăţiei Sfintelor Scripturi.
Aici va scrie şi cartea „Căutaţi la păsările cerului“, iar la întoarcerea în Sibiu, va publica articolul următor:
va urma
din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000
