o rugăciunea a fratelui Costică Iacobuţă
de la adunarea de sfat frăţesc de la Galaţi – 16 septembrie 1988
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino, Doamne, Duhule Sfinte, şi Te sălăşluieşte între noi şi întru noi şi ne curăţeşte, bunule, sufletele noastre, şi mântuieşte, bunule, sufletele noastre.
Tatăl nostru Care eşti în ceruri şi Care, din cerurile Tale preaînalte, ai trimis pe unicul Tău Fiu ca preţ de răscumpărare şi [prin El] ai adus la împlinire minunea şi taina mântuirii noastre… Tu ai văzut starea noastră slabă şi cât de repede au căzut primii oameni în neascultare. Ne-ai iubit şi ne-ai iertat de-atunci. Ne-ai iubit şi ne-ai întocmit o altă taină, mai măreaţă, dar mai scumpă, de mântuire şi o altă posibilitate de regăsire, de reîntâlnire şi după aceea de moştenire împreună a făgăduinţelor [Tale] (…). Şi, peste veacuri, ai privit cu milă până în vremea noastră, până în generaţia noastră, până în ţara noastră, până în Biserica şi în neamul nostru, pentru că ai avut în vedere mântuirea sufletelor noastre.
Îţi mulţumim cu adâncă recunoştinţă pentru vremea aceasta de har, căci ne-ai trimis Lucrarea aceasta prin Duhul Sfânt, prin părinţii noştri. Ne-ai pregătit vremea aceasta de har şi de libertate, ca să Te putem mărturisi şi de pe acoperişuri… Îţi mulţumim cu adâncă recunoştinţă. Că ne-ai dat mai mult decât am putut crede noi, Îţi mulţumim. Iar pe noi ne iartă că ne-a găsit vremea aceasta aşa de nepregătiţi.
O, şi pentru întâlnirea aceasta, Tu pregăteşte-ne, Te rugăm. Tu ne-ai dat-o, Tu ne-ai pregătit-o din veşnicie. Noi suntem aşa de nepregătiţi. Pregăteşte-ne pentru întâlnirea aceasta, pentru starea împreună, pentru ceea ce va urma de aici, pentru planul pe care-l ai şi cu noi în Lucrarea în care ne-ai chemat împreună, ne-ai aşezat, ne-ai păstrat împreună.
Îţi mulţumim aşa de frumos că din nou putem veni împreună şi în locul acesta; fii binecuvântat! Ne binecuvântă întâlnirea, ne deschide inimile larg la ascultarea Cuvântului şi ne pregăteşte inimile şi sufletele pentru cauza pentru care ai îngăduit să fim împreună în locul acesta. Ca să putem spune şi noi aşa cum au spus şi părinţii noştri, că: „…ni s-a părut nimerit nouă şi Duhului Sfânt să facem tot ceea ce a hotărât Mâna Ta mai înainte de veşnicii”. Ne dă lumina şi ajutorul Duhului Tău celui Sfânt în clipa aceasta. Ne deschide mintea şi inima ca să înţelegem minunea şi taina vremurilor pe care le trăim. (…) Să-Ţi poţi face lucrarea, lăsându-ne şi noi, o Doamne, călăuziţi de sfântul Tău Cuvânt şi de puterea Duhului Tău celui Sfânt, ca, în felul acesta, să ne putem încadra şi înrola în locul şi-n starea în care ne-ai chemat şi ne-ai aşezat şi să ne putem înţelege vremea, starea şi slujba la care ne-ai chemat. Să Te poţi folosi de noi ca de nişte unelte şi ca de nişte robi.
De aceea, binecuvântă întâlnirea noastră, binecuvântă starea noastră împreună. Ocroteşte-ne la umbra aripilor Tale. Dăruieşte-ne Tu lumina şi ajutorul de care avem nevoie să putem înţelege toate lucrurile; putere să veghem câteva clipe. Tu ne-ai chemat iar şi ne-ai strâns în jurul Cuvântului Tău, să mai stai de vorbă un ceas cu noi, să ne mai rugăm un ceas cu Tine şi să mai veghem un ceas cu Tine. Ajută-ne… Nu ştim câte ceasuri de-acestea vom mai avea până va veni ultimul ceas, când ne vei chema la Tine. Ajută-ne să venim luminoşi şi puternici. [Ajută-ne] şi ceasul acesta să-l putem veghea, să Te putem asculta. Te chemăm în mijlocul nostru. [Vino] aşa cum totdeauna ai venit în mijlocul noroadelor: i-ai vindecat pe cei bolnavi, i-ai întărit pe cei slăbănogi, i-ai mântuit pe cei păcătoşi şi le-ai făcut bine tuturor… şi nouă la fel; Îţi mulţumim…
De aceea, nici o întâlnire nu vrem s-o avem fără Tine. Te chemăm în mijlocul nostru. Cercetează-ne şi în seara aceasta şi-n locul acesta. Şi, prin Duhul Sfânt, ne deschide inimile şi ne deschide uşa larg şi, pe aripile Lui [de har] nesfârşite şi veşnice, ne trimite tot ceea ce ştii că priveşte viaţa şi evlavia şi tot ceea ce este nevoie în vremea noastră, în locul nostru, în starea noastră (…); tot ceea ce este nevoie pentru ca Lucrarea să propăşească acum, când ea a depăşit hotarele ţării noastre. O… şi când, din sămânţa aceasta aşa de mică, ai făcut pomul acesta mare în care atâtea păsări ale cerului vor să-şi facă cuib. Şi am găsit şi noi un cuib aici în pomişorul acesta… Îţi mulţumim cu adâncă recunoştinţă… De aceea, Te rugăm, o binecuvântă şi o fă să propăşească mai departe în mâinile Tale şi în vieţile noastre. Şi, în felul acesta, ne dăruieşte Tu lumina şu ajutorul de care avem nevoie, dăruind puteri biruitoare părinţilor şi înaintaşilor noştri, împreună cu îngerul pe care l-ai pus în fruntea Lucrării şi căruia totdeauna i-ai dat puteri biruitoare. Şi-n împrejurarea, la răscrucea la care ne aflăm, în stările şi-n împrejurările prin care avem de trecut, dă-ne puteri biruitoare prin călăuzirea şi puterea Duhului Tău celui Sfânt.
A Ta este Lucrarea, ai Tăi suntem şi noi. Ţie ne încredinţăm, pe Tine Te chemăm, pe Tine Te aşteptăm, pe Tine vrem să Te ascultăm. Însoţeşte-ne şi fă să simţim prezenţa Ta şi să stăm ca înaintea Ta, aşa cum a spus Corneliu. Şi, stând ca înaintea Ta, să putem primi tot ceea ce ne vei da.
Pentru toate Îţi mulţumim, Te binecuvântăm, că vrednic eşti. Şi a Ta este împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui, a Fiului şi Sfântului Duh, până în veci. Amin.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5