Un cuvânt al fratelui Traian Dorz
trimis pentru nunta de la Simeria – iunie 1978 (?)
O, bucuraţi-vă de ziua de-astăzi,
cântaţi şi veseliţi-vă în ea,
puterea dragostei ce vă-nconjoară
lăsaţi să vă cuprindă inima!
Cântaţi, cântaţi cu toată bucuria,
trăind al fericirii har deplin,
şi v-adunaţi în suflete comoară,
cât cerul vostru încă e senin!
Vă umpleţi inimile cu lumină,
ca să aveţi belşug în noaptea grea,
mai strâns uniţi să v-alipiţi de Domnul,
când vine greul, să-l puteţi răbda!
Trăiţi, trăiţi puternic orice clipă
din fericita, dulcea zi de az’,
zidiţi în voi credinţă şi răbdare,
să biruiţi în vreme de necaz!
Căci zile ca acestea nu sunt multe
şi ne sunt date doar ca mângâieri,
să ne uităm durerile trecute,
să ne-ntărim pentru-alte noi dureri!
Luaţi, luaţi puteri prin rugăciune,
s-aveţi mereu tăria să vegheaţi,
ca-n noaptea grea a luptei viitoare
să nu cădeţi, să nu vă lepădaţi!
Cântaţi acum, în ziua bucuriei,
în dragoste, prin har, să vă-ntăriţi,
ca-n ziua încercării, prin credinţă
şi prin nădejde, toţi să biruiţi!
Cântaţi, cântaţi… dar voi şi-n bucurie,
de jertfă gata orişicând să fiţi,
căci chiar de nu va trebui adusă,
răsplata ei în cer o s-o primiţi!
Iubiţi fraţi şi scumpele noastre surori!
Slăvit să fie Domnul, din toate inimile noastre, pentru fiecare mare bucurie pe care o avem la petrecerile minunate ale nunţilor noastre duhovniceşti.
Nunta este totdeauna un mare şi unic prilej de bucurie, fiindcă ea este rânduită de Dumnezeu spre a fi unică în viaţa unui om, întocmai cum unică este naşterea şi moartea sa. De aceea, căsătoria trebuie să fie privită cu toată grija şi cu toată preţuirea, pentru că nunta, căsnicia omului, este lăsată de Dumnezeu ca să-i îndreptăţească naşterea şi să-i încununeze moartea sa. Să-i fericească [viaţa cu fii] binecuvântaţi, asigurând continuitatea vieţii pe pământ şi slujba în preamărirea lui Dumnezeu.
Dar adevărata lumină asupra acestor mari adevăruri nu o primeşte omul decât prin sfântul Cuvânt al lui Hristos şi prin descoperirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Numai Duhul Sfânt şi Cuvântul Sfânt îl luminează cu adevărat pe orice om venit în lume şi îl face să-şi cunoască datoria sa şi să-şi împlinească rostul său cu vrednicie. Numai cei care sunt născuţi din nou prin lucrarea cea tainică a Cuvântului şi a Duhului Sfânt pot înţelege cu adevărat şi-şi pot împlini conştiincios aceste sfinte îndatoriri pentru care omul se naşte şi se căsătoreşte pe pământ. Adică a-şi rândui o viaţă frumoasă, vrednică, cinstită şi folositoare lui şi altora. Şi de a ridica urmaşi vrednici, cinstiţi şi folositori pentru ei şi pentru alţii, în slujba şi spre slava lui Hristos.
Ce fericit erau înţelese şi împlinite aceste sfinte gânduri ale lui Dumnezeu în frumoasele vremuri ale credinţei şi dragostei creştinilor dintâi! Atunci însoţirea tinerilor era pregătită cu rugăciune şi cu sfinţenie; călăuzită nu de gânduri lumeşti şi nici de dorinţe fireşti, ci de gândul şi dorinţa unei împliniri cât mai credincioase şi ascultătoare a voii şi poruncii lui Dumnezeu. Atunci desfăşurarea nunţii era, în întregime, o plăcută petrecere duhovnicească, la care lua parte, în primul rând şi în primul loc, Domnul Iisus Hristos şi ucenicii Săi. Fără băuturi şi fără jocuri lumeşti, nuntaşii petreceau de la început şi până la sfârşit într-o bucurie cerească şi sfântă. Astfel nunta era binecuvântată atât de Dumnezeu, cât şi de rugăciunile şi de cântările credincioşilor. Iar noua căsnicie, începută atât de frumos, se desfăşura până la sfârşit, ca o călătorie minunată sub un cer însorit şi pe nişte ape liniştite. Părinţii erau fericiţi, iar copiii binecuvântaţi. Căsnicia era păstrată una, curată şi nedespărţită până la moarte. Iar ocrotirea lui Dumnezeu îi revărsa belşug şi bucurie în orice zi, în orice loc.
Din astfel de căsătorii s-au născut înaintaşii noştri care, deşi au avut parte de vremuri de mari încercări, au fost totuşi nişte viteji apărători ai credinţei şi ai patriei lor şi nişte vrednici fii ai cerului sub care au trăit şi ai pământului sub care odihnesc.
Dar când oamenii au început să nesocotească poruncile Tatălui ceresc şi să calce Cuvântul Domnului Iisus, păcatul a început să otrăvească mai întâi acest sfânt lucru, care este taina căsniciei. Atunci oamenii au început să dispreţuiască avuţiile cele sufleteşti şi să le preţuiască numai pe cele lumeşti. S-au lăsat atraşi nu de frumuseţea sufletului şi a curăţiei, care ţin toată viaţa, ci de ispitele cărnii şi necurăţiei, [de lucruri] care pier o dată cu întrebuinţarea lor. Şi care lasă întotdeauna un gust amar şi blestemat în viaţa celor ce le caută. Astfel, căsătoriile încheiate fără Dumnezeu şi fără binecuvântarea cerească se desfac mai repede decât se fac. Copiii rămaşi după ele cresc ai nimănui şi ajung, de cele mai multe ori, nişte nenorociţi şi purtători de nenorociri şi pentru ei, şi pentru alţii. Iar părinţii, cu cârma vieţii ruptă, rătăcesc pe valurile vieţii, până se scufundă ca nişte corăbii zdrobite de stânci, în pierzarea veşnică. Şi, cu cât păcatul s-a înmulţit mai mult în lume, cu atât mai mare este numărul celor ce trăiesc şi mor nefericiţi, ameninţând astfel nu numai viitorul trupesc, dar şi pe cel sufletesc al popoarelor şi al lumii în care trăiesc.
În mijlocul unor astfel de jalnice stări însă, mulţumim lui Dumnezeu cu bucurie când sufletele noastre se pot întoarce cu nădejde şi cu dragoste ca spre un liman fericit spre însoţirile binecuvântate unde mirii şi nuntaşii sunt nişte copii ai lui Dumnezeu; unde nunta este un colţişor de rai; unde Domnul Hristos stă şi petrece cu bucurie în mijlocul lor, binecuvântându-i pe toţi cei care ascultă şi preţuiesc Cuvântul Lui şi Evanghelia Sa mai presus ca orice alt lucru de pe pământ.
De aceea, Îi mulţumim lui Dumnezeu şi pentru această nuntă şi ne rugăm cu bucurie pentru toţi cei care iau parte la ea. Şi, dacă avem vreo urare a dragostei, vreo dorinţă a inimii, vreo îmbărbătare a credinţei, vreun îndemn al râvnei, vreo năzuinţă a nădejdii, am dori ca, prin toate, să vă aducem aminte de nişte adevăruri fără de care atât căsnicia trupească, cât şi mântuirea sufletească nu pot ajunge decât în cele mai mari primejdii.
În primul rând, gândiţi-vă totdeauna că voi trebuie să trăiţi amândoi pentru Hristos şi pentru Lucrarea Sa. Apoi unul pentru celălalt. Că binecuvântarea peste săptămâna voastră va veni din ziua închinată Domnului. Că sporul zilei voastre de muncă va fi binecuvântat de ceasul rugăciunii voastre. Şi că ceea ce vă va rămâne vă va fi binecuvântat de ceea ce veţi fi dăruit Domnului şi lipsiţilor Lui.
Necazuri vor veni în fiecare zi. Dar nu uitaţi că, înainte de a veni necazul, Domnul Iisus vă va dărui puterea să-l biruiţi, că El a zis: „În lume veţi avea necazuri. Dar îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea”.
Lupte veţi avea de întâmpinat, în toate felurile. Căci poftele şi păcatele se războiesc mereu cu sufletul, spre a-i nimici curăţia şi a-i pierde mântuirea. Dar nu uitaţi că Domnul nostru a spus: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”.
Pricini de poticnire şi de descurajare vi se vor ivi oriunde aţi fi. Pentru că oameni care n-au credinţa sau oameni care au căzut din credinţă, care au ajuns prefăcuţi în dragoste şi necuraţi la cuget vor fi pretutindeni, pe totdeauna. Dar voi nu vă lăsaţi nici doborâţi de deznădejde, nici copleşiţi de prefăcătorie, nici amăgiţi de cei nesupuşi şi nestatornici. Ci, rămânând credincioşi adevărului în dragoste, fiţi statornici în învăţătura pe care aţi auzit-o de la început. Rămâneţi cu cei smeriţi, cu cei blânzi, cu cei credincioşi, cu cei ascultători, cu cei care iubesc, căci aceştia au Duhul lui Hristos. Gândiţi-vă că Iisus a spus în Cuvântul Său: „Cine n-are Duhul lui Hristos nu este al Lui”. Pe cei îngâmfaţi şi nesupuşi lăsaţi-i. Şi nu uitaţi că, mai curând sau mai târziu, fiecare va secera ceea ce a semănat. Cine seamănă vânt va culege furtună. Dar cine seamănă smerenia va culege slava. Cu cât mai târziu, cu atât mai din plin.
Este fericită munca împreună; dar fericirea aceasta depinde de rugăciunea împreună. De aceea, oricât de amărâţi veţi fi fost peste zi, nu uitaţi: seara, neapărat să staţi împreună, să vă rugaţi unul lângă celălalt. Aceasta vă va înse-nina sufletele şi vă va aduce o odihnă întăritoare şi liniştită. Ne este adeseori prea scurt timpul pentru câte treburi avem. Dar oricât de multe treburi aţi avea, nu uitaţi să vă faceţi timp, oricât de puţin, spre a citi o parte din sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, la începutul fiecărei zile. Prin acest Cuvânt, veţi primi lumină şi putere pentru toată ziua voastră, în tot ce veţi avea nevoie. Este uneori nevoie să plecăm în grabă şi să călătorim departe. Dar voi nu uitaţi, oricât de grăbiţi aţi fi, nu uitaţi niciodată rugăciunea. Atâtea ispite, atâtea păcate, atâtea primejdii ne pândesc la fiecare pas pe fiecare. Nu ieşiţi din casă şi nu vă despărţiţi deolal¬tă fără ca să vă rugaţi împreună, cerând paza, ocrotirea şi ajutorul prezenţei lui Dumnezeu tot timpul. Cu El toate se vor sfârşi cu bine; dar fără El cum pot să sfârşească?
Casa Domnului, adunarea frăţească este locul unde puteţi totdeauna afla şi întâlni pe Domnul Iisus; locul unde vă puteţi bucura din plin de toată prezenţa Lui minunată şi fericită, aşa cum a spus El. De aceea, nu vă lipsiţi sufletul niciodată de harul pe care Dumnezeu îl dă în Casa Lui şi-n adunarea Lui, între fraţii noştri, copiii Lui. Mergeţi acolo nu atât pentru a-i învăţa voi pe alţii – aceasta, de multe ori, poate duce la îngâmfarea pedepsită de Domnul. Ci duceţi-vă, mai ales, pentru a învăţa voi de la El şi de la ai Lui. Aceasta vă va aduce totdeauna smerenia cea răsplătită cu har de la Dumnezeu. Socotiţi frăţietatea duhovnicească întocmai ca pe prima voastră familie. Iar pe mai-marii ei, ca pe nişte părinţi vrednici de toată preţuirea şi ascultarea voastră. Aşa veţi fi binecuvântaţi din plin.
Temelia căsniciei voastre să fie Numele şi dragostea Domnului Iisus. Pe această temelie să vă zidiţi ascultarea şi osteneala vieţii împreună. Ca din mâna Lui să primiţi tot ce vă va fi dat să întâmpinaţi în viaţă. Şi ca din mâna Lui să primiţi atât bucuriile, cât şi întristările voastre. Căci atunci toate vor lucra împreună spre binele vostru.
Dacă vă vor fi daţi urmaşi trupeşti, primiţi-i de la Domnul, oricâţi ar fi şi oricum. Şi închinaţi-i Lui, silindu-vă să-i creşteţi după voia şi spre slava lui Dumnezeu, în dragostea de semeni şi în iubirea de muncă cinstită. Aşa, veţi fi binecuvântaţi ca nişte părinţi ai unui neam sfânt şi ai unor urmaşi vrednici.
Dacă Dumnezeu nu va îngădui să aveţi urmaşi trupeşti, siliţi-vă să aveţi cât mai mulţi urmaşi, cât mai mulţi copii duhovniceşti. Prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său, siliţi-vă să naşteţi oameni pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Atunci veţi fi binecuvântaţi din plin.
Dacă nu veţi putea câştiga averi trupeşti, siliţi-vă să vă câştigaţi mai mult averile duhovniceşti, care rămân pentru vecii vecilor. Oricât de bine v-ar fi, însă, pe pământul acesta şi în viaţa aceasta, să nu uitaţi niciodată că aici suntem nişte bieţi străini şi călători. Că adevărata noastră viaţă şi patrie este cealaltă: viaţa şi Patria cea de sus, unde Domnul nostru Iisus S-a dus să ne pregătească şi nouă un loc. Şi de unde, după ce ni-l va fi pregătit, Se va întoarce să ne ia şi pe noi acolo, pentru ca unde este El să fim şi noi. De aceea, să nu vă lipiţi inima de nimic ce vi se poate lua sau se poate pierde. Ci pe toate să le puneţi în slujba Domnului şi a mântuirii sufletului vostru, lucru care este mai de preţ decât orice altceva din lume.
Cu aceste gânduri şi îndemnuri, ne unim inima şi rugăciunea cu cei care vă binecuvântează în Numele Domnului. Şi ne unim duhul şi dragostea cu a tuturor fraţilor, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos să vă binecuvânteze unirea şi bucuria nunţii şi să vă ajute să vă împliniţi cu credincioşie atât legământul veşnic pe care l-aţi făcut amândoi Domnului, cât şi pe cel pe care vi l-aţi făcut, în faţa Lui, unul celuilalt.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru faptele bune pe care El le-a pregătit mai dinainte pentru ca voi să umblaţi în ele şi pentru care El v-a zidit în Hristos. Astfel, să vă bucuraţi în ziua răsplătirii de acelaşi har şi aceeaşi cunună pentru care împreună v-aţi hotărât să luptaţi până la sfârşit şi pentru care Dumnezeu v-a unit astăzi.
Fiţi binecuvântaţi în Numele Domnului!
Slăvit să fie Domnul!
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 5
