Cântarea lui Zaharia – Luca 1, 68
Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, la naşterea minunată a fiului său, s-a umplut de Duhul Sfânt şi a zis: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său… Iată ce mare har pot să fie nu numai părinţii credincioşi pentru fiii lor, ci şi fiii aleşi pentru părinţii lor. Binecuvântaţi sunt nu numai fiii din pricina părinţilor lor sfinţi, ci şi părinţii din pricina unor copii sfinţi. Binecuvântat este nu numai credinciosul din pricina Domnului, ci şi Domnul din pricina unui adevărat credincios al Său . Tot ceea ce este binecuvântat de Dumnezeu este şi pricină de binecuvântare pentru El. Dovada cea mai adevărată că un suflet s-a umplut de Duhul Sfânt este nu numai că el Îl binecuvântează pe Domnul cu gura lui, cu rugăciunea şi cu cântarea lui, ci mai ales că Domnul este binecuvântat de către alţii din pricina faptelor acestuia. Din pricina binefacerilor lui, a credincioşiei lui şi a bunătăţii lui. Când un credincios Îl binecuvântă pe Domnul cu gura şi cu lucrarea mâinilor sale, este desigur o dovadă că are Duhul Sfânt, căci nimeni nu poate spune: „Hristos este Domnul“ decât prin Duhul (I Cor. 12, 3). Dar când alţii Îl binecuvântă pe Domnul pentru el, aceasta este cea mai înaltă dovadă că el este un vas sfânt. Şi că Duhul Sfânt i-a dat un har nemăsurat. Suflet preaiubit, dacă sunt oameni care şi pentru tine Îl binecuvântează pe Domnul, ferice de tine! Dar, când chiar părinţii tăi, soţia ta, fiii şi fraţii tăi fac acest lucru, eşti şi mai fericit.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru Cel binecuvântat în veci! Binecuvântat să fii Tu pentru toţi părinţii, fiii şi fraţii noştri care Te binecuvântează pe Tine!
Te rugăm să ne faci şi pe noi o pricină pentru care mulţi dintre oameni şi, mai ales, toţi cei dragi ai noştri să Te binecuvânteze pe Tine.
Căci, cu cât îi vom face pe mai mulţi fericiţi prin cunoaşterea Ta, cu atâta vom fi şi noi înşine mai fericiţi. Amin.
Traian Dorz
