«Gustați și vedeți că e bun Domnul…» (Psalm 33:8)
I.
Grai de înger și smerenie de Sfânt ar trebui să avem când vorbim despre Trupul şi Sângele Domnului, prin Bunul şi PreaSfântul Dumnezeu Îşi face sălaş în trupul şi în sângele nostru, în sufletul şi în inima noastră!… Vom zice şi noi, ca şi ucenicii Lui: «Greu este cuvântul acesta. Cine poate să-l înțeleagă?» (In. 6:60).
Dacă n-am avea mărturia Sfintei Scripturi şi luminile Bisericii date nouă prin Sfinţii Părinţi, nici n-am putea vorbi de o Taină ca aceasta. Cu ajutorul lor abia putem pricepe: câte binefaceri dumnezeieşti şi ce fel de roade binecuvântate aduce în viața noastră Sf. Cuminecătură:
1. Iertarea păcatelor însoțită de sfinţirea sufletelor e cea dintâi binefacere a Sfintei Împărtăşanii, cel dintâi rod binecuvântat, pe care îl anunţă Însuşi Mântuitorul: «Luați, mâncaţi, acesta este Trupul Meu… Beți dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor» (Mt. 26:26- 28). Pentru dreptate, ne adresăm judecătorilor; pentru vindecare, doctorilor; pentru leacuri farmaciilor; pentru iertare, Bisericii lui Hristos şi slujitorilor ei. Nu este altă adresă, altă lecuire, altă putere și alt mijloc mai bun de curățire și sfinţire a sufletelor decât Sf. Cuminecătură.
După cum mărturisirea şi dezlegarea este calea cea mai sigură şi mai scurtă și mai dreaptă spre iertarea păcatelor, tot aşa Sfânta Împărtășanii este calea cea mai scurtă, mai sigură și mai dreaptă spre spălarea şi sfinţirea sufletelor noastre; e focul şi lumina care curăță toată întinarea și petele sufletului. În Sfânta Cuminecare cu Trupul şi Sângele Domnului primim iertarea sigură a tuturor păcatelor (1 In. 1:7), răscumpărarea și viața veşnică (In. 6: 48-58; Evr. 9:12; 1 Petru 1:19) și deci mântuirea (Rom. 5:9). Cine sunt cei mântuiți? Sunt cei împărtăşiţi cu Hristos. Aceștia au siguranța mântuirii şi chezășia împăcării cu Dumnezeu. Aceştia sunt cei îmbrăcați în haine albe, cei ce şi-au spălat veşmintele sufletului în Sângele Mielului de care ne vorbeşte cartea Apocalipsei (7:9; 12:11).
2. Înnoirea firii şi schimbarea vieții sunt alte roade şi binefaceri ale Sfintei Împărtăşanii. După amăgiri și rătăciri mari, după revoluții sângeroase şi războaie cotropitore şi devastatoare, Sfânta Împărtăşanie cât mai deasă (frecventă) a copiilor şi femeilor, aduce cu sine renaşterea morală și restaurarea religioasă, a omului și prin om a societății; aduce cu sine pacea şi iertarea, împăcarea şi mântuirea, ispăşirea şi îndreptarea.
Sf. Cuminecătură înnoieşte ființa, separă firea şi schimbă viaţa noastră; ne îndreptează şi ne întărește, ne face părtaşi la roadele morţii şi învierii Domnului şi prin aceasta dă un curs nou și drept vieții noastre. Sf. Cuminecătură ne scapă de firea cea stricăcioasă și dezbinată, din pricina cărnii și a păcatului; o vindecă întocmai cum doctorul vindecă trupul când vrea să se strice din pricina bolilor. Un trup vindecat este un trup reparat, înnoit, întors din nesănătate în sănătate; un suflet cuminecat este un suflet înnoit, întinerit, întors din nesănătate în sănătate şi din moarte la viață. După cum sângele jertfelor din Vechiul Testament, stropind pe cei spurcați, îi sfințește spre curățirea trupurilor, cu atât mai mult «Sângele lui Hristos ne curățește cugetul (conştiinţa) de faptele cele moarte, ca să putem sluji Dumnezeului celui viu» (Evr. 9: 3-14).
3. Unirea şi înrudirea cu Hristos-Dumnezeu – alt rod şi altă binefacere a Sfintei Împărtășanii. Prin Sf. Cuminecătură creştinul devine mlădița vie din buciumul viţei şi mădular viu din trupul tainic al Bisericii lui Hristos. «Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu în El» (In. 6:56); rămâne cu lumina Mea, cu Slava Mea, cu Dumnezeirea Mea. Eu în Tatăl şi Tatăl în Mine. Eu în ei și ei în Mine (In 17:21-26).
Prin Sf. Cuminecătură creştinul se împărtăşeşte din jertfa mântuitoare şi se uneşte cu Hristos Domnul. Prin Sf. Împărtăşanie Iisus Hristos Își plămădeşte Trupul Său în noi şi Își răspândeşte Sângele Său în noi; ne face una cu El, cu Capul Bisericii. Unirea aceasta, este deplină, întreagă, cu Trupul şi cu Sângele Său, cu Dumnezeirea Sa, unire deodată fizică şi morală, spirituală și reală, faptică. Împărtăşindu-mă cu Hristos – cu Trupul şi Sângele Lui – mă împărtăşesc cu firea și cu ființa Lui, devin părtaş al Dumnezeirii, mărturiseşte Sf. Simeon Noul Teolog.
În Sf. Cuminecătură sufletul Mântuitorului se uneşte cu sufletul nostru; formăm duhovniceşte împreună cu El un suflet şi o inimă, un luminos și dulce rai. Prin împărtăşire mintea şi memoria Lui, atât de sfinte şi de disciplinate se unesc cu mintea şi cu memoria noastră pentru a disciplina şi îndrepta spre Dumnezeu; inteligența, priceperea Lui, soarele sufletului luminează credinţa noastră şi ne deșteaptă să înțelegem adevărurile Evangheliei, care până aici ni se păreau contrare pornirilor (instinctelor) noastre; voinţa Lui tare, constantă, generoasă, corectează slăbiciunile noastre, nestatornicia şi egoismul nostru; inima Lui, arzătoare de iubire pentru Dumnezeu şi pentru suflete încălzește inima noastră atât de rece faţă de Dumnezeu şi faţă de făpturi; gândurile, ideile, judecăţile Lui, înlocuiesc treptat gândurile, ideile şi judecăţile noastre greşite; dorințele Lui pentru slava lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor, schimbă încet dorințele noastre îndreptate numai spre slava noastră şi a lumii. Încetul cu încetul, prin Sf. Cuminecătură, omul cel vechi moare din gândurile, cuvintele şi faptele noastre şi e înlocuit de omul cel nou, care poate spune: «Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine» (Gal. 2:20).
Prin Sf. Împărtăşanie ne unim şi ne înrudim cu Hristos Domnul şi noi unii cu alții, cum se numește și se înrudește aluatul cu făina prin dospire – cum se unesc și se înrudesc grǎuntele de grâu în pâine și boabele de struguri în vin. Multe fire de grâu formează pâinea; multe boabe de struguri formează vinul. Prin Sf. Împărtăşanie toți creştinii formăm Trupul lui Hristos, Biserica Lui vie; toți devenim mădularele Lui, familia copiilor lui Dumnezeu și rudeniile Lui, ca părinții cu copiii și mirele cu mireasa prin Sfânta Cununie. Prin Sf. Cuminecătură se face înrudirea cu Hristos, «se desăvârșește unirea deplină între om şi Dumnezeu». «O pâine este, un trup suntem noi cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine» (1 Cor. 10:17).
Prin Sf. Cuminecătură, Iisus Hristos pătrunde în noi, în trupul şi în sufletul nostru. Prin Sfânta Cuminecătură purtăm în noi, în trupul şi în sufletul nostru, în măduva, în mintea şi în conştiinţa noastră, pe Hristos Dumnezeu şi Duhul Său cel Sfânt. Prin Sf. Cuminecătură ajungem toți creştinii, cu adevărat întreolaltă – căci prin toți trece acelaşi curent de viață dumnezeiască -fiii iubiți, moştenitorii lui Dumnezeu și ai împărăţiei Sale: «Așa că nu mai ești rob, ci fiu; iar de ești fiu, eşti şi moştenitor prin harul lui Dumnezeu» (Gal. 4:7).
II.
4. Înduhovnicirea şi desăvârşirea sunt alte roade şi binefaceri ale Sfintei Împărtăşanii. Sf. Cuminecătură este mijloc de îndreptare, de nepătimire şi dobândire a virtuţilor sfinte; e putere de la Dumnezeu care curățește şi îndulceşte sufletul – şi prin aceasta îl luminează, îl îmbunătăţeşte şi desăvârşeşte.
Dintre Sfintele Taine unele nasc în viața duhovnicească (Botezul, Mirungerea, Pocăința), altele nutresc, întăresc şi desăvârşesc sufletele și viața duhovnicească (Preoţia şi Împărtăşania). Sf. Cuminecătură ne hrănește, ne crește și ne uneşte cu Dumnezeu. E culmea vieții duhovniceşti şi a desăvârşirii. Dincolo de ea «nu se mai poate merge, nici nu se mai poate adăuga ceva». Sf. Cuminecătură ne dăruieşte adevărata trăire în Hristos, în Duh, în Dumnezeu, face din noi, oamenii, mădularele lui Hristos, bisericile Duhului Sfânt, casele lui Dumnezeu.
Viața creştină este gândirea, simțirea şi trăirea omului creştin în Duhul lui Hristos. Prin Sf. Cuminecătură înduhovnicesc şi desăvârşesc puterile sufletului; prin ea se nasc în noi, se întăresc şi rodesc în noi gândurile bune, vorbele bune și faptele bune și în același timp se spală şi se înlătură cele rele. În Sf. Cuminecătură cunoaștem «cel mai înalt grad de bunătate dumnezeiască» şi cel mai înalt pisc de înduhovnicire şi desăvârşire omenească;
5. Nemurirea şi îndumnezeirea sunt alte roade și mari binefaceri ale Sfintei Împărtăşanii. Sf. Cuminecătură e germenul învierii, sămânța nemuririi, puterea care supune trupul sufletului şi sufletul lui Dumnezeu. Despre cei împărtăşiţi cu credință se spune: «Eu îi voi învia pe ei. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, are viaţă veşnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi» (In. 6:54). Prin Sf. Cuminecătură ne asigurăm şi dobândim nemurirea şi îndumnezeirea. Hristos nu mai moare (Rom. 6:9); e viu în vecii vecilor (Apoc. 1:18). Mădularele Sale de asemenea nu vor vedea moartea în veac (In. 8:52; Evr. 2:9). Şi care au murit vor învia, pentru Duhul lui Hristos cu care s-au
împărtăşit şi a rămas în ele: «Voi nu sunteți în trup, ci în duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi… Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe lisus din morți va face vii şi trupurile voastre cele muritoare pentru Duhul Lui care locuieşte în voi» (Rom. 8, 9:11).
Îndumnezeirea încununează nemurirea omului. Prin Sf. Impărtăşanii se împlineşte făgăduința de a ne în- vrednici să ne facem părtaşi ai firii dumnezeieşti, de care aminteşte Sf. Petru (2:1-4). Îndumnezeirea, cel din urmă și cel mai mare har pe care îl poate primi omul. Sf. Cuminecătură e hrana nemuririi şi a vieții divine, Puterea Sfântă care face din creştini «o adunare de dumnezei în jurul lui Dumnezeu»
6. Între roadele și binefacerile Sfintei Împărtăşanii se numără liniştirea conştiinţei şi mângâierile în suferințe şi bucuria în fața morţii. Nimic nu linişteşte o conştiinţă îndurerată şi tulburată, ca o mărturisire sinceră, urmată de Sf. Împărtăşanie. Oamenii neliniştiţi de mustrările conştiinţei, tineri care se sting în floarea vieții, bolnavi care zac pe patul de suferință, suflete chinuite care nu se pot împăca cu gândul morţii apropiate sau aşteaptă moartea cutremurate de groază – prin Sf. Împărtăşanii se liniştesc, se mângâie şi se împacă; Sf. Împărtăşanie le trezește în suflete credința, speranța și iubirea lui Dumnezeu; le înviorează puterile sufletești, le înseninează privirile și în chipul acesta le dezbracă și le schimbă, ca şi nişte haine rele şi murdare si le îmbracă în haine noi aducătoare de mângâiere, împăcare, mântuire și de bucurie în fața morţii: ,, Aşa aș dori să mă cuminec” – a zis un bătrân de 85 de ani când a fost vizitat pe patul de suferință, de preotul său (Arsenie Schiopu sau „,baciul Arsa”, cum îi ziceau cunoscuții). Cu toată bunăvoinţa, preotul i-a împlinit dorinţa, iar după Sf. Împărtăşanie, cu lacrimi în ochi şi cu mâinile încrucişate pe piept, i-a grăit bătrânul: „Să vă deie Dumnezeu în inima dumneavoastră bucuria pe care o am eu acum în inima mea. Bucuria pe care mi-ați făcut-o dumneavoastră”. Așa vorbeşte creştinul adevărat pe patul morţii: doreşte cu bucurie Sf. Impărtăşanie și dacă a trăit cu Dumnezeu este înseninat și nu se teme de moarte.
7. Sf. Împărtăşanie răscumpără sufletele vândute satanei şi robite morții. Răscumpărarea sufletelor osândite nu o poate face decât Dumnezeu prin jertfa Fiului Său, adusă pentru lumea întreagă, pentru vii și pentru morți (Lc. 1:37; Mt. 12:32; Rut 2:20; 1 Samuil 2:6; Ps. 48:17; Rom. 14:8-9; 1 Tim. 2:6; 1 In. 2:2; Apoc. 1:18). Liturghiile care se slujesc pentru cei bolnavi, pentru cei din închisori, pentru vii şi pentru morți, acest scop îl au: răscumpărarea şi mântuirea sufletelor păcătoase prin Jertfa Mântuitorului.
Atâtea comori dumnezeieşti poti dobândi, suflete, prin Sf. Împărtăşanie, fără să te coste nimic: iertarea păcatelor însoţită de sfinţirea sufletului, înnoirea firii şi schimbarea vieții, unirea şi înrudirea cu Hristos Dumnezeu şi cu semenii, înduhovnicirea, desăvârşirea, nemurirea și îndum- nezeirea, liniştirea conştiinţei şi mângâierea în suferință și în faţa morţii, răscumpărarea sufletelor osândite.
Hainele trupului se fac cu bani și banii cu munca. Haina de sărbătoare si de nuntă a sufletului, haina cu care ne înfăţişăm înaintea judecăţii lui Dumnezeu, nu ne costă nimic. Mijloacele prin care ne mântuim și desăvârșim sufletul și-l îmbrăcăm în haina de sărbătoare, nu ne costă nimic: nici credința, nici iubirea, nici rugăciunea, nici bunătatea, nici pocăinţa (întoarcerea păcătoşilor la Dumnezeu), nici spovedania şi nici Împărtășania. Nu ne costă nimic. Numai vrere ni se cere, dorință de mântuire, strădanii pe care le pot face tot omul, virtuți și fapte care îmbogățesc și înfrumusețează, mântuiesc şi desăvârșesc şi pe săraci şi pe bogaţi, şi pe învățați și pe neînvățați.
Numai acei oameni se tem de moarte care nu se gătesc de nuntă: cei cu țarinile, cu negustoriile, cu soțiile si cu uciderile. La nuntă toți răspund cu bucurie, toți petrec în fericire. Prin Sf. Împărtășanie, Dumnezeu ne cheamă la sine, la nuntă. Împărăţia lui Dumnezeu e nuntă, e pace şi dreptate şi bucurie în Duhul Sfânt, e întâlnire şi trăire cu Dumnezeu.
Întâlnirea voinţei omului cu lucrarea tainică a harului dumnezeiesc primit în Sf. Taine este cu greu de pătruns. Roadele lui se culeg uneori îndată. Alteori târziu, după cum arată şi următorul exemplu, caz destăinuit de preotul Victor N. Popescu din București: „La un liceu din Bucureşti, elevele fuseseră chemate pentru spovedanie şi împărtăşanie. Eleva M…, de religie mozaică, trecea în faţa tuturor ca româncă. Însă până în clasa a VI-a s-a strecurat aşa fel ca să lipsească de la școală când celelalte eleve se spovedeau şi se cuminecau. O dată, în Postul Paştelui, a încurcat socotelile și a venit la școală când celelalte eleve trebuiau să plece la biserică pentru împărtăşire. N-a avut ce face. Ajungând în biserică, se tot dădea la o parte ca să se furișeze și să nu ajungă în fața preotului. Directoarea şcolii, d-ra M., văzându-o ieşind din rând, i-a pus lumânarea în mână şi a împins-o printre celelalte fete. A ajuns în faţa Sf. Potir şi s-a împărtășit! Numai că şi-a dat seama ce s-a petrecut atunci. A plecat din biserică cutremurată. A ținut în ea această neașteptată întâmplare, încă doi ani, dar din acea clipă s-a socotit creştină. Când și-a luat bacalaureatul, s-a prezentat directoarei și i-a istorisit întâmplarea. A comunicat şi familiei că s-a rupt de religia ei. A primit botezul, iar toamna s-a înscris şi a urmat cursurile Facultăţii de Teologie timp de 4 ani, servind şi acum ca bună creştină Bisericii lui Hristos”.
Astfel de exemple, împreună cu rodurile şi binefacerile înşirate, iubiți și binecuvântaţi creştini, fac din Sf. Împărtăşanie, Taina cea mai mare, piscul vieții duhovniceşti, dincolo de care nu se mai poate merge, nici nu se mai poate adăuga ceva. Toți ne cheamă şi ne strigă: «Gustați și vedeți că bun este Domnul» (Ps. 33:8). Gustați și vedeți, creştini, încredințați-vă singuri că prin Sf. Împărtăşanie ne împărtăşim de firea cea dumnezeiască, așa după cum El, Domnul, prin întrupare s-a împărtăşit din firea cea omenească. Gustaţi şi încredinţaţi-vă prin împărtăşire că Sf. Cuminecătură spală şi sfinţeşte sufletele, înnoieşte firea şi schimbă viaţa, ne uneşte şi înrudeşte cu Hristos Dumnezeu, ne înduhovniceşte şi desăvârşeşte, ne dăruieşte şi ne asigură nemurirea şi îndumnezeirea, ne linişteşte conștiința și ne mângâie în suferințe și pe patul morții, ne răscumpără din osânda păcatului şi a morţii. După cum cireşele fragile, caisele şi toate fructele sunt supuse stricăciunii, dar prin zaharisire se păstrează ani de zile, tot aşa şi sufletele noastre, supuse păcatului și morții, îndulcite şi îmbunătățite prin Sf. Împărtăşanie, îşi asigură viața și fericirea veşnică în comuniune de iubire Sfântă cu Dumnezeu. De aceea pentru curățirea sufletului, luminarea minţii şi sfinţirea trupului, ba chiar pentru alungarea patimilor şi a demonilor sau ca să spunem mai răspicat, pentru unirea, pentru legătura dumnezeiască şi împreunarea cea mai presus de fire cu Dumnezeu, nimic nu conlucrează și nu ne ajută, aşa cum ne ajută Sf. Împărtăşanie.
Vai, Doamne, îți vine să te cutremuri și să te îngrozeşti, să plângi și să strigi, când te gândești că toți creștinii care vor fi osândiți, vor rămâne fără răspuns înaintea Dreptului Judecător: «Stăpâne, Iubitorule de oameni, care pentru noi ai murit şi ai înviat şi ne-ai dăruit aceste înfricoşătoare de viață făcătoare Taine, spre binefacerea şi sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre împăcarea sufleteştilor mele puteri, spre credinţă neînfruntată, spre dragoste nefăţarnică, spre desăvârşirea înţelepciunii, spre paza poruncilor Tale şi spre dobândirea împărăţiei Tale, cu acestea fiind păzit întru sfințenia Ta, să pomenesc darul Tău pururea şi să nu mai viez mie, ci Ţie, Stăpânului şi Făcătorului nostru de bine…».
Preot Ilarion V. Felea, TÂLCUIREA SFINTEI LITURGHII, pag. 233- 242
