Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Biruirea greului vieţii

Biruirea greului vieţii

Biruirea greului vieţii

1 – Iisus Hristos, Domnul meu, tot greul vieţii mele l-am biruit cînd am avut gândul inimii îndreptat spre Tine.
Toate valurile vieţii le-am despicat şi am trecut prin ele privind la Tine şi ascultând chemarea iubirii Tale.
Peste toţi munţii am trecut cu o încredere biruitoare când Faţa Ta am vãzut-O deasupra lor şi Mâna Ta mi se întindea luminoasã şi biruitoare.
O, Preaiubitul meu Iisus, prin Tine şi numai prin Tine am putut primi tot ce poate da mai frumos Dumnezeu cuiva aici pe acest pãmânt…
Totul!

2 – De dragul Tãu Iisuse Domnul meu, nu m-am dat înapoi de la nici o suferinţã – şi nu am rãspuns niciodatã rãu, vorbelor rele care mi s-au spus din pricina iubirii mele pentru Tine.
Eram prin toate cu inima fericitã cã le îndur pentru Tine Preaiubitul Scump, cãci toatã fiinţa mea era a Ta.
Precum şi Tu erai întru totul al meu, când sufereai pentru mine.

3 – Vrãjmaşii Tãi loveau în mine, ochii mei nu vedeau decât Faţa Ta care mã îmbãrbãta sã sufãr cu bucurie pentru a fi vrednic de Tine, de suferinţa Ta pentru mine.
Urletele fiarelor se nãpusteau spre mine, – dar eu nu auzeam decât glasul Tãu dulce care îmi şoptea: te iubesc…
Poate sã mi se nimiceascã trupul, pot sã mi se întunece ochii aceştia de lut, poate sã-mi piarã auzul urechilor acestora, – sufletul meu cel nou, fiinţa mea cea eternã Te va vedea, Te va auzi şi Te va auzi mereu, iubindu-mã.
Şi când cea din urmã putere a trupului meu se va stinge, sufletul meu va dobândi biruinţa iubirii.
O, iubire biruitoare, iubirea mea fericitã şi veşnicã!

4 – Ce mult mã bucurã toate cântãrile noi şi vechi pe care cu Tine Preaiubitul meu Domn le ascult!
Recunosc în ele şi retrãiesc toate clipele fericite sau amare prin care le-am primit, le-am cules şi le-am cules una câte una ca pe nişte mãrgãritare albe sau negre, înalte sau adânci, uşoare sau grele.
Toate le-am înşirat pe firul de aur al dragostei şi le împletesc în jurul Crucii Tale pe care mi-ai arãtat Tu cât mã iubeşti de mult!

5 – Ce fericit mi-e sufletul Iisuse Domnul meu, când mã gândesc cã mai azi şi mâine, – iar poimâine ne vom revedea.
Inima mea se va umplea de Tine – şi nimeni nu mi Te va mai putea rãpi şi îndepãrta niciodatã.
Ştiu cã atunci mi se va închide graiul şi ochii – şi numai lacrimile şi mişcarea buzelor mele Îţi vor mai putea spune: Te-am iubit atât de mult… Te iubesc, Te iubesc… atât de mult, Te iubesc Iubitul şi Preaiubitul meu…

6 – Mi-e dor sã Te ascult Iisuse Preaiubitul meu vorbindu-mi aşa de scump.
Mi-e atât de dor ca Tu sã-mi vorbeşti mereu iar eu sã Te ascult stând în genunchi la picioarele Tale şi sãrutându-Ţi-le, sub lumina dulce a ochilor Tãi dulci, frumoşi, albi şi dragi.
Ce fericit voi fi aşa… Ca la o masã grasã şi gustoasã mã voi îndulci şi îndestula de tot ce îmi vei da Tu…

7 – Iisuse Dulce Preaiubitul meu, ştiu cã şi Tu doreşti de mine şi mã vrei al Tãu, cum tot sufletul din mine şi toatã fiinţa mea, – Te vrea pe Tine al ei.
Te rog trimite pe Duhul Sfânt sã netezeascã toate cãrãrile dintre noi, sã îndepãrteze orice piedicã şi orice vrãjmaş
grãbind ajungerea mea cât mai repede la Tine.
Sau ajungerea Ta la mine, Preaiubitul meu.

8 – Ce mult mã bucur eu Doamne Iisuse, ce mult mã bucur eu când putem face binele împreunã.
Tu îmi dai mie, eu îi atrag pe alţii.
Tu îmi spui mie, iar eu dau altora. Tu mie – eu lor.
Tu îmi spui mie, eu altora.
Tu prin mine şi eu prin Tine spre ei.
În toate acestea Tu eşti începutul şi Tu sfârşitul.
Eu nu sunt decît nimicul dintre aceste douã valori veşnice, albia dintre Izvor şi Mare.

9 – Preafericitã-mi este inima mea de tot ce-mi dãruieşte cerul prin Tine, iubirea mea dulce primitã din El.
Mi se-nfioreazã toatã fiinţa când îmi aduc aminte stãrile pe care mi le-a dãruit Dumnezeul meu prin Tine şi cu Tine.
Pot sã mi se ia toate, dacã îmi vei rãmâne Tu, iar eu nu voi mai avea nimic de cerut niciodatã, – voi avea totul deplin, deplin…

10 – O Doamne Iisuse, într-adevãr cum ai spus Tu, ce mult este secerişul – şi ce puţini sunt secerãtorii.
Ce grãbite sînt holdele spre seceriş, dar ce înceţi sunt cei trimişi sã le secere spre ele.
Iar dimineaţa şi seara sunt atât de apropiate.
Grãbeşte-ne Doamne Iisuse – şi grãbeşte-Te.

11 – Toate gândurile inimii mele, Ţi le-am dãruit Ţie Preaiubitul meu Scump, fiindcã toatã fericirea eşti Tu.
Oricât de departe ai fi Tu de mine, Tu îmi eşti întotdeauna Cel mai apropiat.
Oricât de frumoşi ar fi toţi cei care mã cer – eu nu vreau sã mai fiu al nimãnui altuia, fiindcã Tu m-ai rãscumpãrat cu un preţ atât de mare ca sã fiu pe veşnicie numai al Tãu.
Sufletul meu petrece liniştit numai în a Tale Preaiubitul sufletului meu.
Iisuse…

12 – Iisuse Domnul şi Binefãcãtorul meu veşnic, – toate amintirile mele n-au uitat nimic din ce mi-ai fãcut Tu, şi mi-ai dãruit Tu.
Nici unul din cuvintele pe care mi le-ai spus Tu, inima mea nu le-a uitat.
Toate cântãrile Tale le-am învãţat întocmai – şi le cânt cu lacrimi de drag de fiecare datã.
Şi eu sunt fericit iar Tu Te bucuri dulce.
Lumina ce mi-ai arãtat-o Tu, mi-a rãmas mereu curatã şi frumoasã în toatã fiinţa mea.
O Iisuse, Bogatul meu Binefãcãtor şi Dragul meu Soţ, ce plin îmi este sufletul şi casa de tot ce mi-ai dãruit Tu!

13 – Când aud sau vãd pe cineva cã nu-Ţi dã cinstea cuvenitã, Iisuse Domnul meu, – mã doare de parcã se zdrobeşte inima din mine.
Ocãrile celor ce Te ocãrãsc, mã acopãr pe mine – şi sufãr de fiecare datã cum mi-ar fi strãpuns sufletul cu un fier înroşit.
O, de ai fi iubit de toţi atât de mult cum se cuvine, atât de mult cum ai dorit Tu şi cum doresc eu…

14 – Iisuse Domnul şi Preaiubitul meu, Te iubesc cu o dragoste şi cu o durere la fel de mari amândouã.
Şi n-am cum spune nimãnui nici dragostea nici durerea mea, ci numai inima mea trebuie sã mi-o poarte singurã şi tãcutã în adâncul ei, toatã greutatea amândurora.
Cu o fericire şi cu o suferinţã la fel de mari…

15 – Mântuitorul şi Dumnezeul meu, Îţi mulţumesc cã mi-ai lãsat rugãciunea şi lacrimile, cu care sã-mi încerc şi sã-mi doresc sufletul spre Binefãcãtorul meu – şi spre binefãcãtorii mei.
Ce mult dau – ce mult primesc prin aceste mijloace divine.
Cât de fericit sunt şi primind şi dând cu ele.
Îţi voi mulţumi veşnic cã mi le-ai dat şi mi le împrospãtezi mereu, – Mângâietorul şi Dumnezeul meu.

16 – O, cât de mare şi de bunã este inima Ta Preaiubitul meu Sfânt.
Eu vãd crâncena luptã pe care ai dus-o şi o duci Tu printre oameni.
Te iubesc şi nu pot înţelege Jertfa Ta pentru ei.
Ei Te dispreţuiesc, Te alungã, Te batjocoresc şi Te leapãdã fiindcã nu Te cunosc.
Iar Tu întorci la ei mereu şi mereu, rugându-i, chemându-i, aşteptându-i, iubindu-i pânã la
moartea lor, a fiecãruia.
Dar şi atunci nu Tu Te desparţi de ei – ci ei de Tine Dumnezeul meu.

17 – O, ce pândit este tot drumul meu cu Tine Mântuitorul meu Iisus.
Îmi este atât de teamã uneori în mijlocul nopţilor care mã înconjoarã.
Cerule iubit, acopere-ne cu iubirea Ta!
Iubire divinã, învãluie-ne cu umbra ta, oştiri cereşti, înconjuraţi-ne cu paza voastrã, ca sã nu ne vadã ghearele vrãjmaşe, ca sã nu ne audã ochii rãi şi sã nu ne spurce cursele lor primejdioase, – pânã ce vom trece cu bine de aceastã vale a umbrei morţii – şi de aceste zile rele.

18 – Domnul şi Dumnezeul meu Binecuvântat, cât de mult mã bucur eu când pot face câte ceva pentru mângâierea celor care sufãr lângã mine sãraci şi chinuiţi!
Şi asta de la Tine Binefãcãtorul meu am învãţat-o…
Tot ce pot eu face, este numai din al Tãu, cãci cu sãrãcia mea Doamne nimic n-aş fi în stare niciodatã.
O, numai când Tu îmi dai, atuncea am şi eu, atunci pot da.
Tu ştii, Tu Singur ştii cât sunt de nefericit când vãd cã este atât de nevoie – şi eu n-am cu ce s-o acopãr.
Nu mã lãsa niciodatã sã vãd sãrãcia, fãrã s-o pot ajuta, foamea fãrã s-o pot potoli, – lacrima fãrã s-o sãrut.

19 – Domnul meu şi iubirea mea cea sfântã… toatã fiinţa mea este cuprinsã în Tine – şi Tu eşti cuprins în toatã fiinţa mea.
Serile mele de rugãciune sunt cele mai dulci împãrtãşiri care se prelungesc fericit în tãcerea ceasurilor adânci şi tainice ale celei mai fericite singurãtãţi cu Tine.
Adorm… dar inima mea continuã sã se roage, sufletul meu continuã sã-Ţi vorbeascã, dorul meu continuã sã cânte lângã Tine şi iubirea mea continuã sã Te ţinã îmbrãţişat.
Când mã voi trezi, doresc sã fiu cu Tine.
Apoi tot ce s-a continuat în vis, sã reînceapã aievea iarãşi.
Şi aşa veşnic şi veşnic.
O Preaiubitul meu Dulce, toatã fiinţa vreau sã fie cuprinsã în Tine pe toatã viaţa şi pe totdeauna.

20 – Iisuse Mama mea, Iisuse Soţul meu, Iisuse Nedespãrţit Prieten, Iisuse Dumnezeul şi Mântuitorul meu, – fie binecuvântatã Iubirea Ta nedespãrţitã de mine.
Singurãtatea nu-i un gol pustiu pentru mine de când Te ştiu al meu şi de când viaţa mea e a Ta, ci pustia este o plinãtate fericitã, fiindcã Tu îmi umpli totul.
În afarã îmi este luminã şi bucurie totul, fiindcã înãuntrul meu este aşa.
Toate întinderile mele sunt pline de Tine Soarele meu, cãci Tu îmi luminezi totul.
Aerul meu este totdeauna plin de mireasma Ta, ca o dimineaţã de flori…
Umbrele mele sunt totdeauna rãcoritoare – şi izvoarele mele nu seacã niciodatã.
Iarba mea este totdeauna moale şi proaspãtã iar roua ei este totdeauna strãlucitoare.
Oriunde m-aş duce sau aş privi, Tu îmi zâmbeşti de peste tot şi Prezenţa Ta fericitã îmi rãspunde prietenoasã şi binevoitoare.
Oriunde aş sosi, Te regãsesc pe Tine, tot aşa de iubitor, de fericit, precum Te-am avut de unde am plecat.
O, Preaiubitul şi Nedespãrţitul meu Mântuitor, Soţul meu, Mama mea şi Ocrotitorul meu, – dragoste veşnicã Ţie!

Traian Dorz, din volumul „Mărgăritarul ascuns”

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!