1 – Iisus Hristos, Domnul meu, tot greul vieţii mele l-am biruit când am avut gândul inimii îndreptat spre Tine.
Toate valurile vieţii le-am despicat şi am trecut prin ele privind la Tine şi ascultând chemarea iubirii Tale.
Peste toţi munţii am trecut cu o încredere biruitoare când Faţa Ta am văzut-O deasupra lor şi Mâna Ta mi se întindea luminoasă şi biruitoare.
O, Preaiubitul meu Iisus, prin Tine şi numai prin Tine am putut primi tot ce poate da mai frumos Dumnezeu cuiva aici pe acest pământ…
Totul!
2 – De dragul Tău Iisuse Domnul meu, nu m-am dat înapoi de la nici o suferinţă – şi nu am răspuns niciodată rău, vorbelor rele care mi s-au spus din pricina iubirii mele pentru Tine.
Eram prin toate cu inima fericită că le îndur pentru Tine Preaiubitul Scump, căci toată fiinţa mea era a Ta.
Precum şi Tu erai întru totul al meu, când sufereai pentru mine.
3 – Vrăjmaşii Tăi loveau în mine, ochii mei nu vedeau decât Faţa Ta care mă îmbărbăta să sufăr cu bucurie pentru a fi vrednic de Tine, de suferinţa Ta pentru mine.
Urletele fiarelor se năpusteau spre mine, – dar eu nu auzeam decât glasul Tău dulce care îmi şoptea: te iubesc…
Poate să mi se nimicească trupul, pot să mi se întunece ochii aceştia de lut, poate să-mi piară auzul urechilor acestora, – sufletul meu cel nou, fiinţa mea cea eternă Te va vedea, Te va auzi şi Te va auzi mereu, iubindu-mă.
Şi când cea din urmă putere a trupului meu se va stinge, sufletul meu va dobândi biruinţa iubirii.
O, iubire biruitoare, iubirea mea fericită şi veşnică!
4 – Ce mult mă bucură toate cântările noi şi vechi pe care cu Tine Preaiubitul meu Domn le ascult!
Recunosc în ele şi retrăiesc toate clipele fericite sau amare prin care le-am primit, le-am cules şi le-am cules una câte una ca pe nişte mărgăritare albe sau negre, înalte sau adânci, uşoare sau grele.
Toate le-am înşirat pe firul de aur al dragostei şi le împletesc în jurul Crucii Tale pe care mi-ai arătat Tu cât mă iubeşti de mult!
5 – Ce fericit mi-e sufletul Iisuse Domnul meu, când mă gândesc că mai azi şi mâine, – iar poimâine ne vom revedea.
Inima mea se va umplea de Tine – şi nimeni nu mi Te va mai putea răpi şi îndepărta niciodată.
Ştiu că atunci mi se va închide graiul şi ochii – şi numai lacrimile şi mişcarea buzelor mele Îţi vor mai putea spune: Te-am iubit atât de mult… Te iubesc, Te iubesc… atât de mult, Te iubesc Iubitul şi Preaiubitul meu…
6 – Mi-e dor să Te ascult Iisuse Preaiubitul meu vorbindu-mi aşa de scump.
Mi-e atât de dor ca Tu să-mi vorbeşti mereu iar eu să Te ascult stând în genunchi la picioarele Tale şi sărutându-Ţi-le, sub lumina dulce a ochilor Tăi dulci, frumoşi, albi şi dragi.
Ce fericit voi fi aşa… Ca la o masă grasă şi gustoasă mă voi îndulci şi îndestula de tot ce îmi vei da Tu…
7 – Iisuse Dulce Preaiubitul meu, ştiu că şi Tu doreşti de mine şi mă vrei al Tău, cum tot sufletul din mine şi toată fiinţa mea, – Te vrea pe Tine al ei.
Te rog trimite pe Duhul Sfânt să netezească toate cărările dintre noi, să îndepărteze orice piedică şi orice vrăjmaş
grăbind ajungerea mea cât mai repede la Tine.
Sau ajungerea Ta la mine, Preaiubitul meu.
8 – Ce mult mă bucur eu Doamne Iisuse, ce mult mă bucur eu când putem face binele împreună.
Tu îmi dai mie, eu îi atrag pe alţii.
Tu îmi spui mie, iar eu dau altora. Tu mie – eu lor.
Tu îmi spui mie, eu altora.
Tu prin mine şi eu prin Tine spre ei.
În toate acestea Tu eşti începutul şi Tu sfârşitul.
Eu nu sunt decît nimicul dintre aceste două valori veşnice, albia dintre Izvor şi Mare.
9 – Preafericită-mi este inima mea de tot ce-mi dăruieşte cerul prin Tine, iubirea mea dulce primită din El.
Mi se-nfiorează toată fiinţa când îmi aduc aminte stările pe care mi le-a dăruit Dumnezeul meu prin Tine şi cu Tine.
Pot să mi se ia toate, dacă îmi vei rămâne Tu, iar eu nu voi mai avea nimic de cerut niciodată, – voi avea totul deplin, deplin…
10 – O Doamne Iisuse, într-adevăr cum ai spus Tu, ce mult este secerişul – şi ce puţini sunt secerătorii.
Ce grăbite sînt holdele spre seceriş, dar ce înceţi sunt cei trimişi să le secere spre ele.
Iar dimineaţa şi seara sunt atât de apropiate.
Grăbeşte-ne Doamne Iisuse – şi grăbeşte-Te.
11 – Toate gândurile inimii mele, Ţi le-am dăruit Ţie Preaiubitul meu Scump, fiindcă toată fericirea eşti Tu.
Oricât de departe ai fi Tu de mine, Tu îmi eşti întotdeauna Cel mai apropiat.
Oricât de frumoşi ar fi toţi cei care mă cer – eu nu vreau să mai fiu al nimănui altuia, fiindcă Tu m-ai răscumpărat cu un preţ atât de mare ca să fiu pe veşnicie numai al Tău.
Sufletul meu petrece liniştit numai în a Tale Preaiubitul sufletului meu.
Iisuse…
12 – Iisuse Domnul şi Binefăcătorul meu veşnic, – toate amintirile mele n-au uitat nimic din ce mi-ai făcut Tu, şi mi-ai dăruit Tu.
Nici unul din cuvintele pe care mi le-ai spus Tu, inima mea nu le-a uitat.
Toate cântările Tale le-am învăţat întocmai – şi le cânt cu lacrimi de drag de fiecare dată.
Şi eu sunt fericit iar Tu Te bucuri dulce.
Lumina ce mi-ai arătat-o Tu, mi-a rămas mereu curată şi frumoasă în toată fiinţa mea.
O Iisuse, Bogatul meu Binefăcător şi Dragul meu Soţ, ce plin îmi este sufletul şi casa de tot ce mi-ai dăruit Tu!
13 – Când aud sau văd pe cineva că nu-Ţi dă cinstea cuvenită, Iisuse Domnul meu, – mă doare de parcă se zdrobeşte inima din mine.
Ocările celor ce Te ocărăsc, mă acopăr pe mine – şi sufăr de fiecare dată cum mi-ar fi străpuns sufletul cu un fier înroşit.
O, de ai fi iubit de toţi atât de mult cum se cuvine, atât de mult cum ai dorit Tu şi cum doresc eu…
14 – Iisuse Domnul şi Preaiubitul meu, Te iubesc cu o dragoste şi cu o durere la fel de mari amândouă.
Şi n-am cum spune nimănui nici dragostea nici durerea mea, ci numai inima mea trebuie să mi-o poarte singură şi tăcută în adâncul ei, toată greutatea amândurora.
Cu o fericire şi cu o suferinţă la fel de mari…
15 – Mântuitorul şi Dumnezeul meu, Îţi mulţumesc că mi-ai lăsat rugăciunea şi lacrimile, cu care să-mi încerc şi să-mi doresc sufletul spre Binefăcătorul meu – şi spre binefăcătorii mei.
Ce mult dau – ce mult primesc prin aceste mijloace divine.
Cât de fericit sunt şi primind şi dând cu ele.
Îţi voi mulţumi veşnic că mi le-ai dat şi mi le împrospătezi mereu, – Mângâietorul şi Dumnezeul meu.
16 – O, cât de mare şi de bună este inima Ta Preaiubitul meu Sfânt.
Eu văd crâncena luptă pe care ai dus-o şi o duci Tu printre oameni.
Te iubesc şi nu pot înţelege Jertfa Ta pentru ei.
Ei Te dispreţuiesc, Te alungă, Te batjocoresc şi Te leapădă fiindcă nu Te cunosc.
Iar Tu întorci la ei mereu şi mereu, rugându-i, chemându-i, aşteptându-i, iubindu-i până la
moartea lor, a fiecăruia.
Dar şi atunci nu Tu Te desparţi de ei – ci ei de Tine Dumnezeul meu.
17 – O, ce pândit este tot drumul meu cu Tine Mântuitorul meu Iisus.
Îmi este atât de teamă uneori în mijlocul nopţilor care mă înconjoară.
Cerule iubit, acopere-ne cu iubirea Ta!
Iubire divină, învăluie-ne cu umbra ta, oştiri cereşti, înconjuraţi-ne cu paza voastră, ca să nu ne vadă ghearele vrăjmaşe, ca să nu ne audă ochii răi şi să nu ne spurce cursele lor primejdioase, – până ce vom trece cu bine de această vale a umbrei morţii – şi de aceste zile rele.
18 – Domnul şi Dumnezeul meu Binecuvântat, cât de mult mă bucur eu când pot face câte ceva pentru mângâierea celor care sufăr lângă mine săraci şi chinuiţi!
Şi asta de la Tine Binefăcătorul meu am învăţat-o…
Tot ce pot eu face, este numai din al Tău, căci cu sărăcia mea Doamne nimic n-aş fi în stare niciodată.
O, numai când Tu îmi dai, atuncea am şi eu, atunci pot da.
Tu ştii, Tu Singur ştii cât sunt de nefericit când văd că este atât de nevoie – şi eu n-am cu ce s-o acopăr.
Nu mă lăsa niciodată să văd sărăcia, fără s-o pot ajuta, foamea fără s-o pot potoli, – lacrima fără s-o sărut.
19 – Domnul meu şi iubirea mea cea sfântă… toată fiinţa mea este cuprinsă în Tine – şi Tu eşti cuprins în toată fiinţa mea.
Serile mele de rugăciune sunt cele mai dulci împărtăşiri care se prelungesc fericit în tăcerea ceasurilor adânci şi tainice ale celei mai fericite singurătăţi cu Tine.
Adorm… dar inima mea continuă să se roage, sufletul meu continuă să-Ţi vorbească, dorul meu continuă să cânte lângă Tine şi iubirea mea continuă să Te ţină îmbrăţişat.
Când mă voi trezi, doresc să fiu cu Tine.
Apoi tot ce s-a continuat în vis, să reînceapă aievea iarăşi.
Şi aşa veşnic şi veşnic.
O Preaiubitul meu Dulce, toată fiinţa vreau să fie cuprinsă în Tine pe toată viaţa şi pe totdeauna.
20 – Iisuse Mama mea, Iisuse Soţul meu, Iisuse Nedespărţit Prieten, Iisuse Dumnezeul şi Mântuitorul meu, – fie binecuvântată Iubirea Ta nedespărţită de mine.
Singurătatea nu-i un gol pustiu pentru mine de când Te ştiu al meu şi de când viaţa mea e a Ta, ci pustia este o plinătate fericită, fiindcă Tu îmi umpli totul.
În afară îmi este lumină şi bucurie totul, fiindcă înăuntrul meu este aşa.
Toate întinderile mele sunt pline de Tine Soarele meu, căci Tu îmi luminezi totul.
Aerul meu este totdeauna plin de mireasma Ta, ca o dimineaţă de flori…
Umbrele mele sunt totdeauna răcoritoare – şi izvoarele mele nu seacă niciodată.
Iarba mea este totdeauna moale şi proaspătă iar roua ei este totdeauna strălucitoare.
Oriunde m-aş duce sau aş privi, Tu îmi zâmbeşti de peste tot şi Prezenţa Ta fericită îmi răspunde prietenoasă şi binevoitoare.
Oriunde aş sosi, Te regăsesc pe Tine, tot aşa de iubitor, de fericit, precum Te-am avut de unde am plecat.
O, Preaiubitul şi Nedespărţitul meu Mântuitor, Soţul meu, Mama mea şi Ocrotitorul meu, – dragoste veşnică Ţie!
Traian Dorz, din volumul „Mărgăritarul ascuns”
