„Dacă Centenarul acesta a avut aşa lucrări dumnezeieşti în decursul lui, este pentru că în Oastea Domnului au fost oameni credincioşi ; nu destul de mulţi, dar au fost unii foarte credincioşi. S-a vorbit mult la această adunare şi după-amiază de Părintele Iosif, care a fost credincios, când părea că totul cade, după voia oamenilor
Să dorim cu ardoare, fraţilor, propria noastră patrie; iar pământul acesta al exilului care încă ne desparte de ea, să-l răbdăm, dar să nu-i dăruim inima noastră; să ne grăbim totuşi. Ce ne‑ar putea reţine aici? Ce-aţi putea iubi în veacul acesta? Chiar şi iubirea pe care o avem pentru părinţii noştri, pentru soţiile noastre,
Aş vrea acum să amintesc un alt moment. Un moment sărbătoresc care, la fel, pregăteşte sufletul nostru şi sufletele noastre pentru sărbătoarea cea mare a Nunţii cu Hristos, căci toate acestea înţelesul acesta îl au şi ţelul acesta, şi scopul acesta îl au: de a ne curăţi, de a ne sfinţi, de a ne desăvârşi
O, cât de însemnat lucru este ca oamenii credincioşi să dovedească prin tot felul lor de a vorbi şi a se purta înaintea tuturor celorlalţi semeni, în orice loc, dar mai ales aici între cei cu care suferim împreună, că suntem vrednici să vorbim în numele Domnului Iisus Hristos şi al Evangheliei Lui. Toţi aceşti
„Pe lângă greutăţile din afară – spunea un Sfânt Părinte de demult –, mă apasă grija pentru toate Bisericile, grija cea dinăuntru”. Pentru toate Bisericile… Pentru toate adunările… „Cine este slab şi să nu fiu şi eu slab?…” „Cine cade în păcat şi să nu ard şi eu?…” Aşa a spus! Oamenii lui Dumnezeu aşa
Părintele Arhimandrit Andrei Coroian Trăim vremuri paradoxale, în care o parte a societății românești (și europene) a pierdut înțelesul adevărat al Bisericii. Pe de altă parte, mulți alții se trezesc duhovnicește, cautând cu râvnă arzândă, trăirea adevărată în Biserică,adică adevărata viață bisericească. Mulți dintre membrii ai Bisericii, creștinii botezați. nu mai au cunoștința înțelesului adevărat
a petrecut patruzeci de ani la curtea lui Faraon, patruzeci de ani păstor la oi şi patruzeci de ani conducător de popor Am arătat minunata scăpare a lui Moise. Vom arăta acum şcoala pe care a făcut-o Domnul cu el. Pe toți aleşii Săi, Domnul i-a trecut printr-o şcoală sufletească. Printr-o astfel de şcoală a
– II Tim. 2, 3 – „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!“ – Ioan 16, 33 – Domnul Şi-i alesese pe ucenicii Săi şi îi trimisese în lume ca să împlinească o lucrare a Sa în care însă aveau să întâlnească multe greutăţi şi împotriviri şi, mai ales, multă ură
Pentru unii care se credeau drepți Pentru a încerca să scriu rândurile ce urmează, am să cer ajutor Evangheliei. Mai precis textului din Luca 18, 9-14. Un fariseu și un vameș. Ei ne sunt puși dinainte. Cu mentalitatea lor, cu toată cultura lor religioasă, cu ticurile și lucrarea lor. Vizibil, fariseul pierde. El ține, strict,
Aceasta-i spunea unui copil, mama lui. Părinții gândesc nu rareori şi spun aşa: „Ce păcate pot fi la – un prunc ?”… Şi ei adesea ori fac să crească în copil păcatul. Pe copil, de pildă, îl învaţă tata — să amăgească pe mama. Râd când copilașul de doi ani v’a ascunde dulceața, şi zice,
Spune un istoric bisericesc, Eghisipos, că Sf. Petru, spre sfârşitul vieţii, era căutat de împăratul Nero, ca să fie ucis, pentru că două din nevestele sale erau convertite la creştinism de Sf. Petru. Creştinii din Roma au aflat de acest lucru şi s-au ţinut de Sf. Ap. Petru să plece din Roma, pentru ca să