Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Bornele de referinţă ale Credinţei Strămoşeşti…

Bornele de referinţă ale Credinţei Strămoşeşti…

Bornele de referinţă ale Credinţei Strămoşeşti…

                 „…vă îndemn ca să vă luptaţi pentru credinţa, care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinţilor ”(Iuda, v. 3)

Anul 2014 a fost orânduit de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română an omagial euharistic şi an comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, la împlinirea a 300 de ani de la martiriul lor. Pe 21 mai 2014 de sărbătoarea Sf. Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, la Bucureşti a avut loc o Procesiune solemnă a moaştelor Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu pe un traseu ce a vrut să-l refacă identic pe cel de acum 80 de ani din anul 1934. Mormântul marelui domnitor se află la Biserica Sf. Gheorghe cel Nou din Bucureşti, ctitoria mult iubită a lui. Nu întâmplător acolo este şi monumentul (piatra) care marchează kilometrul zero, adică punctul de referinţă de unde încep toate măsurătorile distanţelor pe teritoriul României. Sf. Martiri Constantin Brâncoveanu şi fiii săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei împreună cu sfetnicul Ianache Văcărescu au fost prinşi de turci şi închişi vreme de 4 luni la înfricoşătoarea închisoare Edicule („A celor şapte turnuri”). Pe 15 august 1714 au fost martirizaţi după ce au fost purtaţi prin Constantinopol (Istambul) în lanţuri şi în zdrenţe. Domnitorul împlinea atunci 60 de ani şi ei au fost martirizaţi prin decapitare după multe cazne pentru că nu au renunţat la credinţa strămoşească spre a trece la religia musulmană.

Astăzi când România noastră ortodoxă, Grădina Maicii Domnului este măcinată de peste 500 de secte din cele 8000 ce au invadat Europa, în lume fiind peste 25000 de secte, – Sf. Martiri Brâncoveni pomeniţi pe 15 august, alături de Sf. Ap. Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României pomenit pe 30 noiembrie, Sf. Voievod Ştefan cel Mare pomenit pe 2 iulie, Sf. Niceta de Remesiana, Apostolul Daco-romanilor pomenit pe 24 iunie şi mulţi alţi Sfinţi Români pomeniţi cu toţii în a doua duminică după Rusalii ne stau înaintea noastră ca nişte borne de referinţă ale credinţei strămoşeşti ce ne luminează calea spre cer în noaptea necredinţei şi a falselor încredinţări. Pe această Cale a mers întâi Hristos şi apoi rând pe rând „ toţi cei sfinţiţi prin Masa Cinei / şi-a Porţii Sfântului Sărut / până la Treptele Măririi / – pe-acest drum unic au trecut”, după cum spune fratele Traian Dorz-părintele poeziei creştine din lucrarea Oastei Domnului în poezia Poarta Sfântului Sărut, sfinţind cu jertfa şi sângele lor această Cale a Unicei Credinţe. Lucrarea Oastei Domnului trimisă Bisericii noastre de Dumnezeu prin părintele Iosif Trifa în 1923, chemat fiind la Sibiu de mitropolitul Nicolae Bălan prin misiunea ei divină ajută poporul nostru să regăsească calea de la început. După marele război mondial şi după unirea cea mare, era nevoie şi de o renaştere spirituală a neamului nostru măcinat de păcate şi sărăcie, prin întoarcerea la credinţa primilor creştini, precum zice şi profetul Ieremia în cap.6,16: „ Acestea zice Domnul: Staţi la drumuri şi vedeţi şi întrebaţi de vechile cărări ale Domnului şi vedeţi care e calea cea bună şi mergeţi pe ea şi veţi afla curăţie  sufletelor voastre”. Sfânta noastră Biserică a păstrat nealterată credinţa de la început şi ne-a adunat împreună cărţile Vechiului şi Noului Testament în Sfânta Scriptură. Cărţile Vechiului Testament au fost traduse din limba ebraică în limba greacă de către cei 72 de înţelepţi , câte 6 din fiecare seminţie a lui Israel. Anul acesta se împlinesc 326 de ani de la tipărirea Bibliei de la 1688, cunoscută şi sub numele de „Biblia de la Bucureşti“ sau „Biblia lui Şerban Cantacuzino“, această lucrare reprezentând prima ediţie integrală în limba română a textului Sfintei Scripturi. În anul 2001  Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania, după o muncă laborioasă scoate o nouă versiune a Sfintei Scripturi în limba română, versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi bogat comentată de Înalt Prea Sfinţia Sa. Această nouă ediţie a Sfintei Scripturi în limba română, este denumită prin hotărârea sinodală nr. 255/2001 „ediţie jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române“. După cum în lume sunt multe locuri sfinte, Golgota, Ierusalim sau Betleem şi noi avem a noastre locuri sfinte încărcate de istorie creştină ortodoxă şi jertfă, ele numindu-se Cozia, Tismana sau Voroneţ… Iată ce spune poetul Traian Dorz în Locurile noastre sfinte: „Ce mult seamănă Coloana Infinitului de la Târgu-Jiu cu scara îngerilor de la Genesa 28, 12! De fapt, ea este aceeaşi, numai că primele cincisprezece trepte se văd şi jumătate din a şaisprezecea. Celelalte nu se mai văd de jos în sus, ci numai de Sus în jos. Dacă n-ar fi decât cele ce se văd de jos, ea ar fi o scară finită. Dar nu, ci ea continuă. Însă de la jumătatea aceasta în sus ea nu se mai vede decât cu ochii sufletului.

Eroii, profeţii şi martirii ce urcă pe ea sunt oameni până la această jumătate văzută. De acolo ei devin îngeri şi urcă în alt fel, precum este scris la Marcu 12, 25. De la acest tainic punct, oamenii devenind îngeri, trec hotarul nevăzut, intrând în Cer prin Arcul de Triumf al Eternităţii”… În Lumina iubitului fiu, poetul Traian Dorz ne spune : „În urma părinţilor noştri au rămas cele mai frumoase sălaşe de rugăciune, biserici, schituri, paraclise, cruci, mănăstiri… Aceste dovezi văzute arată marea lor credinţă şi adânca lor închinare… Iar noi nevrednicii nu suntem în stare nici măcar să le păstrăm”… Astăzi când pe glob sunt martirizaţi anual peste 105000 de creştini, pentru refuzul de a trece de la credinţa ortodoxă la islam, în ţara noastră în această sfântă libertate câştigată cu mari jertfe ale Înaintaşilor noştri, tribut mare de jertfă plătind şi Lucrarea Oastei Domnului împreună cu apostolul, martirul şi cântăreţul Golgotei fratele Traian Dorz ce s-au opus fiarei roşii, mulţi creştini căldicei fără a fi forţaţi, chinuiţi sau martirizaţi se leapădă de dreapta credinţă şi de mama noastră Biserica, vânzându-şi mântuirea pe plăcerile şi deşertăciunile păcatelor moderne de azi. Sfinţii Români, părinţii şi Înaintaşii noştri credincioşi cu durere privesc din cer pe cei ce se leapădă de Calea Unicei Credinţe pe care au mers ei lăsând urme luminoase. Firea ce ne înconjoară, pământul şi cosmosul întreg nu mai suferă potopul de desfrâu sodomic şi gomoric de azi, iar Dumnezeu prin solii Săi cereşti, inundaţii, cutremure, secete, zăpezi mari, ne îndeamnă să ne întoarcem cu pocăinţă la credinţa de la început şi la biserica străbună pe care le-am părăsit, pentru a veni peste noi vremi de înviorare şi Dumnezeu să ne ierte precum odinioară pe cei din Ninive.

Anul 2014 pentru Oastea Domnului mai are o încărcătură duhovnicească. Sau împlinit 25 de ani de la Înveşnicire şi 100 de ani de la naşterea fratelui Traian Dorz „ cu trupu-acesta printre noi”. Se naşte la câteva zile după solstiţiul de iarnă, la Crăciunul anului 1914, în noaptea cea mai lungă din an şi după o viaţă de jertfă şi slujire a Cauzei lui Hristos în Lucrarea Oastei Domnului din Biserica Ortodoxă pleacă în dulcea lui Acasă, cu platoşa străpunsă dar Calea ne-ntreruptă la solstiţiul de vară când este ziua cea mai lungă din an, lăsându-ne ca hrană pentru suflete o bogată comoară nemuritoare (poezii, meditaţii, proverbe versificate,etc) prin care îmbogăţeşte patrimoniul spiritual al Bisericii Ortodoxe şi al lumii creştine. Până la canonizarea Sf. Martiri Brâncoveni au trecut 220 de ani, timp în care ei au fost cinstiţi de către credincioşi, apoi fiind canonizaţi de biserică confirmând hotărârea poporului care de mult îi cinstea ca sfinţi români. Ne întrebăm retoric, oare câţi ani vor trebui să treacă până la trecerea în rândul sfinţilor români a păr. Iosif Trifa şi a fratelui Traian Dorz, aceste borne de referinţă ale credinţei strămoşeşti din Lucrarea Oastei Domnului? Până atunci creştinătatea îi cinsteşte şi-i pomeneşte cu sfinţii, iar noi să ne silim să le călcăm pe urme, să le urmăm credinţa spunând copiilor şi urmaşilor noştri ce părinţi şi Înaintaşi sfinţi a avut Biserica noastră Ortodoxă, Lucrarea Oastei Domnului şi poporul nostru român.

 Ing. Pavel Ioan, ostaş al Domnului Beiuş

 

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!