Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home BUCURIA AFLĂRII DOMNULUI (II)

BUCURIA AFLĂRII DOMNULUI (II)

BUCURIA AFLĂRII DOMNULUI (II)

11. Zidurile nu-s prea groase pentru Dumnezeu,
noaptea nu-i prea întunecoasă,
nici pădurea prea deasă sau câmpul prea întins.
Slugile Sale se ţin zi şi noapte pe urmele fiecăruia dintre noi,
pas cu pas şi ceas cu ceas, însemnând totul
până în clipa morţii, când cartea pecetluită se va închide
şi se va păstra în aşteptarea judecăţii.
Atunci, în auzul cerului şi al pământului, adunate înaintea Marelui Judecător (Matei 25, 31),
vor fi strigate toate faptele acestea,
se va desfăşura tot filmul vieţii tale,
tot ce-ai săvârşit şi gândit,
tot ce-ai făcut bine sau rău,
în ascuns sau pe faţă, tot, tot.
Şi numai după aceea va urma plata.
Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi!

12. Fără vicleşug să fii totdeauna când vii la Hristos.
Şi, dacă vrei să fii mântuit, fără vicleşug să umbli cu El până la sfârşit.
Fără vicleşug să fii în gânduri şi în inimă,
în cuvinte şi în fapte,
fără vicleşug să fii în căsnicia ta şi în afacerile tale,
fără vicleşug să stai şi să umbli tot timpul în biserică şi în adunare,
fără vicleşug în judecată, în laudă, în dărnicie.
Căci gândul cu care faci lucrurile tale este mai important decât însuşi lucrul tău.

13. Dacă vicleşugul cuiva îi poate înşela pe oameni, nu-L poate înşela şi pe Dumnezeu.
Nu poţi acasă să bei băuturi ameţitoare, iar la biserică sau la adunare să predici la alţii: Nu beţi vin!
Nu poţi fi desfrânat, sau hoţ, sau pârâtor în ascuns, iar în faţa lumii să te pretinzi neprihănit
fără a nu fi curând pedepsit aspru pentru vicleşug.
Nu poţi trăi în ascuns din afaceri necurate, iar în faţa oamenilor să te prefaci sfânt şi cinstit
fără a nu se vedea aceasta în curând,
fără a scăpa neosândit de Dumnezeu.

14. Ferice de tine, slujitor credincios al Domnului, care umbli fără vicleşug, care vorbeşti cu sinceritate şi cu cinste adevărul.
Căci umblând în neprihănire, tu vei fi binecuvântat
când vor ieşi la iveală lucrurile ascunse ale oamenilor (Rom. 2, 16).
Atunci, din ascunzişurile vieţii tale vor ieşi numai faptele frumoase ale iubirii şi ale milei,
ale răbdării şi ale rugăciunii,
pe care le-ai făcut cu sinceritate, în ascuns (Ecles. 12, 14).
Ferice de omul în duhul căruia nu este vicleşug (Ps. 32, 1)!

15. Nimic nu este întâmplător şi rupt de cele de dinainte sau de după el.
Înţelepciunea lui Dumnezeu le-a rânduit pe toate şi toate se înlănţuie ordonat între ele, una întregind-o pe cealaltă, pentru împlinirea unui scop.
Şi scopul este mântuirea ta.

16. Din când în când, câte puţin ni se ridică vălul care acoperă unele lucruri…
Atunci putem să înţelegem de ce s-au întâmplat cele petrecute…
Dar când ochii noştri nu mai pot vedea
şi când mintea noastră nu mai poate înţelege,
începem ori să ne îndoim, ori să cârtim.
Atunci trebuie să credem, împotriva vederii sau a priceperii, căci Dumnezeu lucrează.

17. Ce mare nenorocire este o minte îngustă şi o inimă nesinceră!…
Acela care este condus de ele va osândi totdeauna adevărul,
pentru că nu-l poate înţelege
şi nici simţi.
18. Cât de mult ar trebui cu toţii să ne rugăm lui Dum¬nezeu să ne dăruiască o minte sănătoasă şi o inimă curată,
căci fără de ele nimeni nu poate cunoaşte şi crede adevărul lui Dumnezeu.
Fără acestea, orice fiinţă omenească ajunge numai să se lepede de Dumnezeu şi să-L osândească,
prăbuşindu-se astfel în pierzare
şi mai trăgând după sine şi pe alţii.

19. Dacă cunoaştem adevărul, trebuie să-l mărturisim, trecând de partea lui cu orice preţ.
Dumnezeul cel veşnic prezent vede conştiinţa noastră,
ştie cât ştim
şi vede cât mărturisim.
Când Îl cunoaştem pe Hristos, trebuie să avem curajul mărturisirii şi susţinerii Lui
indiferent de părerea unei majorităţi neştiutoare sau răutăcioase,
indiferent de sentinţa nedreaptă a unor judecători necinstiţi sau slugarnici.
Sentinţa adevărului e cea care rămâne veşnic.

20. La omorârea Domnului Iisus toţi s-au arătat a fi sau ticăloşi, sau laşi;
recunoscând cu toţii că El este nevinovat, L-au osândit totuşi cu toţii, fie strigând,
fie tăcând.
Unii au dat sentinţa, iar ceilalţi au susţinut-o.
Unii L-au osândit cu cuvântul lor,
alţii cu tăcerea lor.
Unii cu participarea,
alţii cu absenţa.
Unii cu îndrăzneala,
alţii cu frica.
Pentru că atunci când se face nedreptatea, nu numai cei care o săvârşesc direct sunt vinovaţi,
ci şi cei care o văd, dar tac.

21. Pentru Dumnezeu nu există viitor şi trecut.
Acestea există numai pentru noi…
Pentru El, Care a făcut Timpul, de undeva de pe parcurs până undeva pe acest parcurs,
nu există decât un veşnic prezent. Căci El are nemurirea (I Tim. 6, 16),
adică veşnicia.
Este fără timp, ca şi fără moarte.
Puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu sunt prezente totdeauna şi oriunde.
Cum este pentru noi acum aerul în care ne mişcăm şi prin care trăim.

Piatra scumpă / Traian Dorz. – Ed. a 2-a. – Sibiu : Oastea Domnului, 2014

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *