Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home BUCURIA PĂCATULUI

BUCURIA PĂCATULUI

BUCURIA PĂCATULUI

1. Bucuria nelegiuită a celor ce atrag la ei pe un suflet dezbinat va fi multă vreme un adăpost sub care dez¬binatul va putea trăi acum pe faţă ceea ce mai înainte trebuia să ţină în ascuns.
Căci toţi amăgitorii lui, având şi ei, fiecare, de ascuns câte ceva pe care el trebuie să l acopere, vor acoperi şi ei, la rândul lor, ceea ce văd la noul lor frate căzut.
Astfel o mână va murdări pe alta.
Un păcat va acoperi pe altul.
Şi o nelegiuire va justifica pe alta.
Aşa ocolesc oamenii marea şi pământul, ca să ajungă la osânda veşnică (Mt 23, 15).

2. Cine s a întinat o dată, cu mult mai lesne îi va fi s o facă a doua oară.
Cine s a rupt o dată din locul unde s a născut, puţin îi mai pasă unde se mai opreşte apoi. Şi cât stă.
Pentru că nici un hristos mincinos şi nici o credinţă falsă nu poate da pacea şi siguranţa sufletului.
De aceea cei răi n au pace.

3. Numai Domnul îl ţine pe cineva statornic. Dar îndată ce omul s a alipit de păcat, călcându şi statornicia, el nu mai are stabilitate,
căci el s a rupt de Dumnezeu, Care Singurul îl ţi¬nea să nu cadă.

4. Păcatul va duce mereu sufletul ademenit pe unde se va simţi el mai la adăpost. Spre a fi mai ascuns şi mai liber să facă tot ce vrea, neîmpiedicat.
Iar inima cea împietrită îl va apăra cel mai sigur, ori în care peşteră s ar îngropa.
Vai de sufletul nefericit ajuns în această stare!

5. Inima împietrită este cea mai mare şi cea mai vrăjmaşă piedică în calea oricărei învieri
şi în calea oricărei mântuiri (Rom 2, 5).

6. Dacă nu poţi să mergi la fratele tău sau la vecinul tău,
dacă nu l poţi iubi şi ierta,
dacă nu poţi face nici un bine cuiva,
– atunci vinovată este numai inima ta, care s a împietrit faţă de acela căruia îi eşti dator toate acestea!
Despietreşte te!

7. Poate că faţă de toţi ceilalţi, inima ta este moale, caldă, simţitoare,
dar în partea dinspre acela căruia nu i mai poţi face bine, inima ta ţi s a împietrit.
Atunci dă piatra la o parte! Aceasta este porunca Domnului, ca în faţa mormântului în care putrezise La¬zăr din Betania.

8. Dacă nu poţi asculta Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu o inimă primitoare, smerită şi înfrânată,
dacă nu poţi simţi o dragoste fierbinte de Hristos
şi dacă nu poţi urma cu o temere sfântă toate îndemnurile Duhului Sfânt, atunci aceasta este din pricina împietririi inimii tale…
Atunci cutremură te şi începe să plângi. Până ţi se va da piatra inimii la o parte.

9. Ia seama: cât se mai zice „astăzi”, despietreşte ţi inima. Şi primeşte L pe Domnul Iisus Hristos acum.
Şi primeşte cu ascultare sfatul şi chemarea fraţilor.
Deschide ţi inima ta astăzi, până când nu este prea târziu
şi până când nu te va îngropa neascultarea şi păca¬tul în vreo peşteră în care apoi să pieri pe vecii vecilor (Evr 3, 13).

10. O, ce viitor grozav o aşteaptă pe o inimă împietrită!
Căci adesea, cu o inimă de piatră, omul trufaş nu mai vine niciodată la Hristos,
fiindcă nu mai vrea să se pocăiască.

11. Niciodată când am ascultat de fraţi n am ajuns rău şi n am regretat nici unii;
dar când n am ascultat, totdeauna am cules numai dureri şi nenorociri,
căci neascultarea totdeauna duce la rău.
Şi pe cei mici, şi pe cei mari.
Mai ales pe cei mari, fiindcă aceştia îşi închipuie că ei nu mai au datoria să asculte. Aşa ceva nu se mai po¬triveşte cu ei.
Nu i pierzarea mai sigură pentru nimeni ca pentru aceştia.
Şi nici întoarcerea mai grea ca a lor.

12. Să luăm bine seama la orice bune îndrumări, până când vremea salvării n a trecut.
Căci şi mântuirea îşi are o vreme a ei. Dacă trece vremea aceasta fără folos, totul este zadarnic.

13. Pe cât de statornic rămâne Domnul în felul Lui, în gândurile Lui şi în Căile Sale Sfinte faţă de ale oamenilor,
– tot pe atât de neschimbaţi rămân şi bieţii oameni în gândurile şi căile lor cele înşelătoare şi potrivnice lui Dumnezeu.

14. Domnul Dumnezeu îi cere omului să creadă, ca o condiţie neapărată mai dinainte, pentru ca omul apoi să ajungă să vadă.
El vrea ca omul să creadă mai dinainte în ceea ce îi va spune Cuvântul Lui.
Dar omul Îi cere şi el Domnului, tot ca o condiţie, ca mai întâi să vadă, apoi să ajungă să creadă.
15. Dacă L-am putea crede mai întâi noi pe Domnul, deplin şi întotdeauna, cu cât mai binecuvântate roade spre mântuire ar avea viaţa noastră!
Şi cu cât mai liniştit ar fi tot drumul nostru spre cer!
Nu Domnul să asculte mai întâi de noi, ci noi mai întâi să ascultăm de El.

16. Acum cunoaştem toţi nespus mai mult decât atunci când am pornit pe calea Domnului.
Dar mulţi credem nespus mai puţin.
Am văzut atât de multe minuni şi semne, dar unde este credinţa mai puternică din cei mai mulţi dintre noi?

17. O, cât de minunat este să vezi avântul tot mai puternic, mersul tot mai frumos şi roadele tot mai curate ale unei credinţe care nu pune nici o condiţie lui Dumnezeu sau semenilor săi,
ci face totul cu dragă inimă, fără să aştepte nimic. Nici mai înainte de a crede – şi nici mai în urmă, după ce a crezut.

18. Ce frumoasă este credinţa care crede numai de dragul credinţei
şi iubeşte numai de dragul iubirii,
şi face binele numai pentru bucuria binefacerii…
Nu este o mai mare binecuvântare de la Dumnezeu decât aceasta.
O, de am dori o şi am dobândi o cu toţii!

19. Fiul Tatălui S a purtat în toate, spre a I fi cu ade¬vărat un Fiu ascultător şi plăcut Tatălui Ceresc (In 12, 49).
N a fost Cuvânt al Tatălui pe care Fiul să nu L fi ascultat…
De aceea n a fost nici rugăciune a Fiului pe care Tatăl să n o asculte.
Aşa Se poartă întotdeauna Tatăl Ceresc cu orişicine doreşte să I fie un fiu al Său ascultător şi plăcut.

20. Ce dulce şi cerească este părtăşia ascultării din¬tre sufletul credincios şi Tatăl cel Ceresc!
Nu este o mai dumnezeiască fericire pe pământ ca această părtăşie în care sufletul ascultă de Dumnezeu,
iar Dumnezeu ascultă de el.
O, Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, dă ne tuturor o astfel de stare.
Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Domnul Dumnezeu e n toate Cel dintâi şi Cel din urmă,
de la El, spre El vin veacuri şi fiinţe ca o turmă;
ele s umbre şi sunt visuri duse ca de o vijelie,
însă El rămâne Acelaşi peste timp şi veşnicie.

 

Crucea mântuitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!