Zilele trecute, ascultam o ştire care m-a înfiorat. Japonia, una dintre cele mai dezvoltate şi bogate ţări din lume (a treia economie a lumii), a demarat o campanie naţională prin care vrea să încurajeze consumul de alcool în rândul tinerilor! Ce să vezi!?… Tinerii japonezi, la fel ca mulţi alţii din generaţia lor din alte părţi ale lumii, beau mai puţin decât strămoşii lor şi, într-o proporţie tot mai mare, nu beau deloc.
Pe cale de consecinţă, şi încasările din taxele pe alcool au scăzut afectând bugetul de stat.
Statul japonez a încasat 8,1 miliarde de dolari din taxele pe alcool în anul 2021, în scădere dramatică de la 24,7 miliarde de dolari cât încasa în anul 2011.
Cât de viclean este diavolul! El este cel care strigă: Ar trebui şi tinerii să ajute la rotunjirea veniturilor la bugetul de stat din care mai apoi să fie finanţate: sănătatea, educaţia, apărarea, bugetul de pensii şi alte cheltuieli ale statului.
Sub aparenţa unui gest nobil, satana vine cu şoapta lui şi caută să distrugă generaţii de tineri şi, prin ei, viitorul unei naţiuni.
La 100 de ani de Oastea Domnului, cât de actual este mesajul Părintelui Iosif Trifa, care, insuflat de Duhul Sfânt, a declarat război diavolului şi slugii sale – alcoolul –, care făcea ravagii în poporul nostru. De zeci, de sute de ani, diavolul foloseşte acelaşi mijloc pentru a distruge indivizi, familii, ţări şi popoare. Japonia, care este numită şi „Ţara soarelui răsare”, întoarce astăzi spatele Soarelui Hristos şi îl invită pe diavolul, prin duhul său, alcoolul, să guverneze. Ce grozăvie!
Sfântul Apostol Pavel vorbeşte fraţilor în Epistola către Efeseni, cap. 5, vers. 18 şi 19, despre două feluri de petrecere: „Şi nu vă îmbătaţi de vin în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre”. Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă: Până sus umple cugetul, ca pe un pahar, de Duhul, ca să nu mai poată să pună ceva diavolul.
Încheiem cu o istorioară mult-grăitoare din cartea «600 de istorioare religioase», a Părintelui Iosif Trifa:
„O ştire scurtă am citit astă vară în ziarul Universul. Spunea această ştire numai atât: O fetiţă din Japonia şi-a făcut moarte ca să scape pe tatăl său din patima beţiei. În faţa sicriului, tatăl îndurerat a făcut jurământ că nu va mai pune alcool în gura lui.
Ce mult spune această ştire scurtă! Eu văd în ea un adânc înţeles al Jertfei de pe Crucea Golgotei. Fetiţa din Japonia s-a jertfit, pentru ca, prin jertfa ei, să scape pe tatăl său de patima beţiei. În faţa sicriului, tatăl îndurerat a făcut jurământ că nu va mai pune alcool în gura lui. Sărmănuţa! Câtă dragoste a pus ea în jertfa aceasta! Depusă în sicriu, cu faţa-i galbenă ca ceara, ea părea că zice: Tată dragă! Eu am murit pentru ca tu să te laşi de patima beţiei. Desigur îl va fi rugat pe tatăl şi cu graiul ei pe când trăia, dar tata n-a ascultat-o. Acum îl roagă cu moartea ei. Şi jertfa i-a fost ascultată. Zguduit de o astfel de dragoste, tatăl a căzut plângând în faţa sicriului şi s-a lăsat de patima beţiei. Aşa e şi cu Jertfa de pe Crucea Golgotei. Domnul Iisus S-a jertfit nu numai să ne ierte păcatele, ci să ne scape de patimi şi de păcate. Cu braţele Lui întinse de pe Cruce, El parcă ne zice: Suflete dragă! Eu am murit pentru ca tu să te laşi de păcate… Eu am murit pentru ca să-ţi dau putere să te laşi de păcate. A sta în faţa Crucii înseamnă a-ţi plânge păcatele cu amar şi a te lăsa de ele. A sta în faţa Crucii cu patimi şi păcate de care spui că nu te poţi dezbăra înseamnă, iubitul meu, a-ţi iscăli tu însuţi osânda de veci, pentru că Iisus cel Răstignit ne dă putere să scăpăm de păcate. Dragostea ce ni s-a arătat nouă pe Crucea Golgotei trebuie să ne zguduie şi să ne scoată pentru totdeauna din patimi şi din păcate.”
Slăvit să fie Domnul!
Aurelian GHEORGHIŢĂ
