Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Bunul-simţ ( II )

Bunul-simţ ( II )

Bunul-simţ ( II )

11. Bunul-simţ este un sentiment care este pus din naşterea sa în fiecare suflet şi este frumos totdeauna când face parte din acea stare delicată, smerită, sensibilă a unui credincios, nu numai când este tânăr, – ci toată viaţa sa.
Dar sunt şi stări când acest bun-simţ să nu fie me-reu în retragere, în tăcere, în defensivă faţă chiar de toate. Sunt situaţii când chiar bunul-simţ ne obligă să ne ridicăm, să ne împotrivim, să apărăm binele de rău, dreptatea de nedreptate, nevinovăţia de silnicie.

12. În cazul adevărului asuprit de minciună, – nu trebuie să ne ascundem. În cazul săracului asuprit de bogat – nu trebuie să ne ascundem. În cazul curăţiei ameninţată de ticăloşie, nu trebuie să stăm nepăsători.
În toate aceste cazuri deosebite, este o crimă şi o ruşine să nu ne ridicăm hotărâţi şi curajoşi în apărarea celui nevinovat şi în osândirea celui nelegiuit.

13. Dar, ca şi în toate celelalte bunuri şi virtuţi ale noastre, noi trebuie să avem şi în umblarea bunului-simţ înţelepciunea care vine de Sus – şi care singură ea ne călăuzeşte bine şi corect în toate comportările bunului nostru simţ.

14. Fără înţelepciune, în zadar avem bunul-simţ. Numai înţelepciunea ne va face să l folosim bine de orice dată. Fără înţelepciune vom fi tăcuţi acolo unde trebuie să strigăm. Ne retragem atunci când trebuie să atacăm. Ne aşezăm jos chiar atunci când trebuie să ne ridicăm cât mai sus. Ne lăsăm în urma tuturor chiar atunci când ar trebui să fim în frunte, pentru ceea ce este sfânt şi adevărat.

15. Desigur, dacă suntem sinceri cu noi înşine, trebuie să recunoaştem că nu totdeauna am avut această înţelepciune curajoasă şi atentă – la vremea când trebuia s o avem.
Nici unii nu suntem negreşiţi în privinţa asta.
Şi totuşi nici unii nu trebuie să păcătuim dezvinovăţindu-ne.

16. „Dacă i lipseşte cuiva înţelepciunea – spune Sfântul Iacov la 1, 5 – s o ceară de la Dumnezeu, Care dă fiecăruia cu mână largă.”
Să I cerem toţi mai ales înţelepciunea bunului-simţ, care ne lipseşte tuturora cel mai mult.

17. Mai ales cei care au de la Dumnezeu un talant şi un talent deosebit – fie trupesc, fie sufletesc – trebuie să aibă şi să ceară mereu înţelepciunea bunului-simţ nu numai în tot ce au datoria să-I dea lui Dumnezeu, dar şi în tot ceea ce au dreptul să ceară de la oameni.

18. Dacă ai un dar deosebit şi o creaţie aleasă, nu ţi pierde bunul-simţ, ci, dimpotrivă, chiar atunci arată l şi mai mult…
„Ce bun ai tu pe care să nu l fi primit? Şi, dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum ar fi meritul tău?” (I Cor 4, 7).

19. O, voi, inspiraţi ai Domnului Care aţi creat lucruri vrednice de laudă, – aveţi bunul-simţ şi, în primul rând, nu vi le exageraţi şi nu vi le lăudaţi singuri. Lăsaţi ca alţii să spună, din convingere şi de bună voia lor, aceasta – dacă într adevăr este aşa.
Nici unor alţi oameni, ca vouă, nu le este mai necesar bunul-simţ.

20. Fiecare dintre noi ne avem dezvoltat şi bunul-simţ după nivelul nostru duhovnicesc în părtăşia noastră cu Hristos – şi după măsura umblării noastre prin Duhul Sfânt.
După măsura acestora se va îmbogăţi frumuseţea, se va sensibiliza fineţea şi se vor sfinţi roadele bunului nostru simţ.
Doamne şi Dumnezeul nostru, dăruieşte mi şi mie aceste însuşiri, pentru a mă socoti Tu vrednic de Tine.
Amin.

Traian Dorz din ”Dorim să fim”

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!