O, ce mare dar de la Dumnezeu este pentru orice fiinţă lumina ochilor săi! Nimic de pe lume nu-şi păzeşte omul mai cu grijă ca lumina ochilor. Şi totuşi iată că Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu ne porunceşte şi ne învaţă că mai este ceva pe care omnul trebuie să-l preţuiască întocmai ca pe lumina ochilor săi. Ba chiar poate şi mai mult.
Ţine sfaturile Mele şi vei trăi – zice Domnul.
Păzeşte învăţăturile Mele ca lumina ochilor tăi…
Precum, dintre toate scumpele comori pe care le are omul în chip unic pe acest pământ şi în această viaţă, lumina ochilor este cea mai scumpă pentru el – aşa trebuie să-i fie învăţătura sfântă.
Până ce omul are lumina ochilor curată, oricâte alte neputinţe ar avea, aceasta i le face pe toate mai uşoare.
Binefacerile luminii îl despăgubesc în mare parte de toate celelalte neputinţe.
Şi i le uşurează.
Până ce omul îşi păzeşte lumina ochilor, până ce şi-o fereşte cu grijă, până ce şi-o păstrează curată şi şi-o ascultă cu dragoste, lumina curată a ochilor lui îl înştiinţează de primejdii, îl fereşte de căderi, îl abate de la nenorociri şi de la moarte.
Aşa sunt sfintele învăţături.
Când însă omul începe să umble prin locuri murdare şi otrăvite de păcat, lumina lui se întunecă.
Când începe să aducă în lumina ochilor sufletului său gunoaiele şi infecţiile păcatului, atunci ochii lui se îmbolnăvesc…
Când nici lacrimile pocăinţei nu-i mai curăţă ochii şi nici Apa Vie a Cuvântului Sfânt nu-i mai spală de ceaţă, atunci lumina ochilor sufleteşti slăbeşte, se întunecă şi se pierde.
Iar omul care a avut-o – dar n-o mai are – devine un orb nenorocit, ticălos, sărac şi gol. (Apoc. 3,17).
O, ce tristă privelişte este un loc plin de orbi şi ce cutremurătoare privelişte ar fi o casă în care toţi cei ce locuiesc acolo sunt fără lumina ochilor! Dar ce nenorocire şi mai mare este o ţară de orbi, o lume de orbi!
Slavă Domnului că, trupeşte, nu lasă Dumnezeu aşa ceva să fie!
Dar ce trist este că, sufleteşte, aceste mari nenorociri se pot vedea pretutindeni!
O, Marele nostru Dumnezeu Bun, Te rugăm, apără lumina ochilor noştri trupeşti, dar şi mai mult apără-ne şi ne păstreză lumina ochilor noştri sufleteşti.
Ajută-ne să dobândim lumina aceasta şi să n-o pierdem niciodată. Amin.
