Domnul nostru Iisus Hristos, Care este Preaiubitul Tatălui Ceresc şi Preaiubitului Scump al sufletelor noastre, a fost El Însuşi Crinul cel mai alb şi mai sfânt în mijlocul celor mai răi spini de tot felul, aici pe pământ.
Şi tot aşa a fost şi este şi Biserica Lui cea vie, preaiubita Lui Mireasă Cerească. Şi tot aşa trebuie să fie şi orice suflet curat, care vrea să poarte sfânta dragoste a lui Dumnezeu statornică şi fierbinte până la moarte.
Despre fiecare astfel de suflet se poate spune versetul dulce şi amar:
Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete…
În tot acest sfânt poem al dragostei lui Hristos, Mirele este numai El (Matei 25, 6).
Dar cuvintele referitoare la Mireasă au acelaşi înţeles fie că este vorba de întreagă Biserica lui Hristos, care este Trupul Său (Rom. 12, 5; I Cor. 12, 27) şi Mireasa Lui (II Cor. 11, 2; Apoc. 22, 17), fie că este vorba numai despre sufletul care I se predă Lui şi se uneşte cu Hristos spre a alcătui un singur duh cu El (I Cor. 6, 17).
Astfel că, în oricare înţeles din aceste două ar fi privită Mireasa Lui Hristos, ea este la fel. Fie un suflet între celelalte, fie o Biserică.
Soarta celor care se unesc cu Hristos este soarta Lui. Uniţi cu El, ei nu pot avea altă soartă.
Fiecare soţ împărtăşeşte soarta soţului său cu care s-a unit pe viaţă şi pe moarte.
Fiecare mădular împărtăşeşte soarta trupului din care face parte.
Fiecare adept împărtăşeşte soarta ideii de care s-a alipit.
Fiecare creştin trebuie să împărtăşească soarta lui Hristos, al Cărui Nume îl poartă. Dacă nu este aşa, atunci soţul este mincinos, mădularul este mort, adeptul este fals şi creştinul este făţarnic.
O, Dumnezeul Iubirii noastre Veşnice, Te rugăm, ajută-ne să fim nişte crini dragi ai Tăi, chiar dacă ar trebui să stăm mereu şi noi între spini în lumea asta, aşa cum ai stat Tu pentru noi.
Căci numai aşa am fi vrednici de dragostea Ta.
Amin.
Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.
