Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Căci El este Pacea noastră

Căci El este Pacea noastră

Căci El este Pacea noastră

(Ef 2, 14-22)

Deseori auzim astãzi cuvântul pace. Poate cel mai arestat ideologic dintre cuvintele lumii. În numele pãcii, sute de rãzboaie, ca și de împletite comploturi ale indiferenței au cuprins lumea. Au aprins-o de cele mai multe ori. Pentru creștini însã Pacea este Hristos! Genialitatea Sfântului Pavel, fericit întãritã de Harul lui Dumnezeu, ne descoperã tocmai acest conținut în Dumnezeu al Pãcii. Logica descoperirii acestui conținut de Pace ne este descoperitã de cãtre Sf. Ap. Pavel în prima parte a acestui capitol de epistolã scrisã efesenilor. Ca și acum, și atunci, orașul era o placã turnantã a unor culturi – greacã și romanã în primul rând –, beneficiind, ca toate cetãțile care vor deveni apoi destinatarele din epistolarul apocaliptic al lui Ioan, și de o micã grupare de evrei. Mulți dintre aceștia alcãtuiau diaspora și de multe ori munca lor de lãmurire în credințã va aduce în mijlocul cunoașterii lui Dumnezeu Unul pe mulți dintre politeiști, ei formând comunitatea prozeliților. Pãgâni și prozeliți deopotrivã și credincioși ai Legii. Lor și celor care credeau fãrã sã înțeleagã componenta în Har a Legii le vorbește Sf. Pavel și subliniazã: „Erați, în vremea aceea, în afarã de Hristos, înstrãinați de cetãțenia lui Israel și strãini de așezãmintele fãgãduinței, lipsiți de nãdejde și fãrã de Dumnezeu în lume. Acum însã, fiind în Hristos Iisus, voi, care altãdatã erați departe, v-ați apropiat prin sângele lui Hristos…” (Efeseni 2, 12-13). Cãci El este pacea noastrã – insistã Ap. Pavel –, El care a fãcut, din cele douã, una, surpând peretele din mijloc al despãrțiturii… (Efes 2, 14). Sunt propozițiile care stau la fundamentul înțelegerii Jertfei Domnului Iisus pe Crucea Golgotei. Nimic și nimeni nu ar fi putut surpa peretele din mijlocul despãrțiturii dintre „cetãțenia lui Israel și așezãmintele fãgãduinței” dintre cei numai oameni. Adicã numai faptã. Și nici dintre prezențele cerești – azi prãznuim pe Arhangheli – nu era nici una care sã poatã determina surpãtura unui zid despãrțitor marcat de ruperea firii umane de aceea divinã, a bãrbatului de femeie, marcat de ruptura fundamentalã între cosmos și om, dar și a omului în adâncul sãu. Trupul fiind dușman sufletului și deseori sufletul fiind rob neputincios trupului. Aceste ruperi le vindecã Hristos, Dumnezeu-Omul, prin toatã lucrarea Sa în lume, culminând cu Taina Golgotei și a Învierii. Mediator acestui cumplit rãzboi nevãzut în care omul se zbãtea în luptã cu sine, cu lumea și cu Dumnezeu, Hristos Domnul desființeazã vrãjmãșia în trupul Sãu, vindecând de neomenie omenitatea.

Sf. Ap. Pavel începuse prin a se ruga lui Dumnezeu sã lumineze pe efeseni sã cunoascã desãvârșit mântuirea lui Hristos și a Lui dumnezeire (Efeseni 1, 16-23). Insistența sa pe dumnezeirea Mântuitorului închide un cerc de credințã, arãtând fundamental cã dacã puterea mãririi Lui și deplina Lui cunoaștere nu se strâng în același demers de credințã, nãdejde și dragoste, ratãm plinirea în Hristos a propriei noastre mântuiri. Cu alte cuvinte, numai în Hristos suntem mântuiți. Efortul sãu ne aduce mântuirea, iar efortul nostru poartã mântuirea propusã de El în propriile noastre vieți. Viețile noastre fiind, așadar, pustii fãrã El și fericirile noastre false. Nefericiri adânci. Dar Sf. Pavel trece din planul subiectiv imediat, al mântuirii noastre ca persoane, la un plan mult mai larg, care numai în Domnul Hristos poate fi înțeles: „…venind a binevestit pace vouã celor de departe și celor de departe; cãci prin El avem și unii și alții apropierea cãtre Tatãl, într-un Duh” (Efes 2, 17-18). Împãcarea lumii este astfel lucrarea de pace a Mântuitorului. Unirea noastrã într-un singur trup – Biserica –, prin cruce, cruce care se face omorâtoare vrãjmãșiei (Efes 2, 16). Cum simte Ap. Pavel cã rãutatea din noi nu dispare o datã cu încadrarea în Bisericã? Pare cã intuiește – dumnezeiesc în Har – problema de veacuri a oamenilor, chiar când ei se vor numi oameni ai Bisericii. Insistența lui pe vindecarea din interior a neputințelor noastre și prin construirea de comuniune cu aceia pe care noi, dupã judecata noastrã, nu-i aflãm vrednici de mântuire, descoperã exact lipsa conștiinței unitãții umane dinaintea Tatãlui în Duhul Sfânt. Mã întreb, cu Sf. Ap. Pavel deodatã, când ne lipsește unitatea și pacea, ce anume ne lipsește, așadar? Unii ar spune cã s-a rezidit o despãrțiturã de urã. Și este corect. Așezãmintele fãgãduinței și-au pierdut tãria. Pãrinții Bisericii – Sfântul Ioan Gurã de Aur mai întâi, Fericitul Augustin ori Sf. Grigorie cel Mare – vãd în așezãmintele fãgãduinței Tainele Bisericii. Întrebarea se pune astfel: mai sunt Botezul, Mirungerea, Spovedania, Euharistia, Cununia, Preoția și Maslu fundamente ale fãgãduinței? Mai reunesc ele în conținutul lor pacea celor de departe și a celor de aproape, deopotrivã? Ne fac ele „împreunã-cetãțeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19)? Sau ne simțim strãini și locuitori vremelnici ai Bisericii care vestește Împãrãția lui Dumnezeu? Mai sunt aceia care au redus Tainele Bisericii la simple evenimente de memorie personalã ori exerciții de adunare a comunitãții „zidiți (…) pe temelia apostolilor și a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos?” (Efes 2, 20). Caricaturile de comuniune care au mãsluit botezul ori au desființat credibilitatea preoției, mimarea Euharistiei ori transformarea Spovedaniei în simplã formalitate psihologicã, efortul malefic de pângãrire a cununiei cu zoaiele unei gândiri rupte de Evanghelie mai fac ca propunerea unora de Bisericã sã împlineascã exigența pe care Sfântul Apostol o consemneazã: „Întru El orice zidire bine alcãtuitã crește ca sã ajungã un locaș sfânt în Domnul, în care voi împreunã sunteți zidiți, spre a fi un locaș al lui Dumnezeu în Duhul” (Efes 2, 21-22)? Grea întrebare, dar vedem rãspunsul în fiecare zi. Cu orice trãdare a dumnezeirii Domnului Hristos riscãm sã ne depãrtãm de omenia noastrã. Ne facem vecini cu oamenii-caricaturã, oamenii fãrã chip pe care erminia icoanelor mãnãstirești ni-i aduce aproape de diavoli, iar nu de sfinți. Devine ultimativ ca mãrturia noastrã în mijlocul unei lumi care a uitat de sine și de Dumnezeu sã refuzãm mimarea creștinismului. Care ne încape pe toți. Dar ne menține în taina Crucii și a Iertãrii lui Dumnezeu numai atât timp cât nu uitãm cã suntem fiii Tatãlui în Duhul Sfânt. Perioada aceasta de pandemie, mai mult ca oricând, ne-a învãțat cã depindem de oameni, dar suntem mântuiți numai de mila lui Dumnezeu. De aceea îmi pare teribil de actual gândul propus de Sf. Pavel, cã Iisus Hristos este Pacea noastrã. Nu o pace automulțumitã și nici una autoprotectivã (nu zic nimic, ca sã mã lase în pace lumea), ci o pace mãrturisitoare. Una pe care o cerem mereu și mereu în Dumnezeiasca Liturghie – etalonul de identificare a conținutului creștin al vieților noastre – atunci când, îndatã dupã Binecuvântarea Împãrãției Tatãlui și Fiului și Sfântului Duh, rostim: „Pentru Pacea de sus și mântuirea sufletelor noastre, Domnului sã ne rugãm!” O pace realã, ne-colegatã de mântuire nu este pace. Împãcarea realã a realizat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus prin Cruce – apogeu de sânge al întregii Sale lucrãri în mijlocul nostru –, dar din aceastã lucrare obiectivã avem misiunea de a ne hrãni propriul efort de mântuire, prin Har și nu prin faptele Legii.

Pentru a nu ne îngâmfa și autopreamãri, avem de învãțat Taina Pãcii aduse de Hristos: smerenia. O pace fãrã smerenie nu este în sensul Împãrãției Iubirii mântuitoare. Ci al intereselor obscure, în numele cãreia, Pacea a fost ideologizatã. Sã nu fie! Când cãutați pacea, când o dãruiți ori o primiți, cãutați sã-L aibã pe Hristos-Pacea în miezul ei. Orice altã pace decât cea în Hristos e pierdere de sens.

Pr. Constantin NECULA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *