Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Căile ce ne pot duce mai drept şi mai dulce la fericirea noastră

Căile ce ne pot duce mai drept şi mai dulce la fericirea noastră

Căile ce ne pot duce mai drept şi mai dulce la fericirea noastră

10. Nici unul din regretele celor care şi au pierdut părinţii nu i mai dureros ca acela: „Nu i am ascultat pe părinţii mei!”
Nici unele din lacrimile amare nu sunt mai grele ca ale acelora care şi au pierdut soţii, sau binefăcătorii, sau fraţii.
Şi lângă sicriul sau lângă mormântul lor, cu inima zdrobită de cele mai amare amintiri, strigă:
„Nu i am ascultat, nu i am ascultat când i am avut!”

11. Cât de rari sunt părinţii cu adevărat buni,
şi soţii cu adevărat credincioşi,
şi învăţătorii, şi fraţii cu adevărat iubitori,
şi binefăcătorii cu adevărat binefăcători!
Dar tocmai pentru aceasta trebuie să i preţuim nemărginit.

12. Cât de rar este Cuvântul lui Dumnezeu şi ce rari sunt adevăraţii Lui mărturisitori!
Ce puţin timp putem avea aceste comori adevărate în mijlocul nostru!
Şi atunci iată cât de multă grijă şi preţuire ar trebui să le arătăm noi când Dumnezeu ne trimite astfel de haruri!
Şi tot timpul cât ni le ţine.

13. Dar cât de rău ne purtăm noi – cei mai mulţi dintre noi – faţă de Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu şi faţă de trimişii Lui
care, în chipul cel mai frumos şi mai cald, vin să ne înfăţişeze căile ce ne pot duce mai drept şi mai dulce la fericirea noastră!
Adeseori vedem aceasta numai după ce i am pierdut.

14. Pe cele mai scumpe dintre fiinţele pe care ni le a dăruit Dumnezeu le ascultăm cel mai puţin.
Pe cei care ne au iubit cel mai mult îi iubim adeseori cel mai puţin.
Şi pentru cei care au făcut sau mai fac încă pentru noi cel mai mult facem noi cel mai puţin.
Apoi, când vine ziua ca ei să ne fie luaţi pentru totdeauna, rămânem numai cu regretul amar, cu plânsul amar, cu păcatul cel amar că nu i am ascultat, că nu i am preţuit, că nu i am urmat.

15. Suflete dragă, dacă nu vrei să plângi veşnic, as-cultă acum:
preţuieşte timpul pe care încă îl ai,
soţul pe care încă îl ai,
fratele şi Mântuitorul pe Care încă Îl ai.
Ascultă i, iubeşte i şi urmează i, ca să fii veşnic fericit.

Păşunile dulci / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!