Meditaţii

Calea cea mai simpla este sa ascultam si nu sa poruncim.

Fara duh de pocăinţa, fara experienţa unei adevărate ascultări, nu poţi deveni un adevărat teolog sau preot, adică o persoana capabila sa invete pe alţii adevărata viata creştineasca.

Pentru a invata sa trăieşti in Hristos, nu este necesar sa citeşti zeci sau sute de cârti. Părintele meu duhovnic m-a sfătuit sa nu citesc decât câteva pagini pe zi. Un sfert de ora, o jumătate de ora, dar veghind sa aplic in viata ceea ce citeam.

Sfantul Apostol Petru spunea despre preoţia imparateasca ca ea poate fi implinita prin participarea noastră la sfânta Liturghie. Temeti-va serios sa mergeţi la Sfânta Liturghie din obişnuinţa. Siliti-va de fiecare data sa traiti mai profund ceea ce simţea Hristos la Cina cea de Taina, când a instituit aceasta mare Taina care este Sfânta împărtăşanie. Astfel, Sfânta Liturghie va deveni mântuitoare nu numai pentru voi, ci si pentru toţi cei care participa la ea. Nu numai preoţii pot sa trăiască in inima lor suferinţele lui Hristos pentru lumea căzuta prada păcatului si morţii.

Tot ce ne inconjoara exista pentru ca Dumnezeu veghează asupra lumii. Dumnezeu poarta de grija lumii si lumea continua sa existe. Daca veţi caută sa impliniti voia lui Dumnezeu cu simplitate si smerenie, Dumnezeu poate sa transforme orice situaţie, chiar si cea mai grea. Astfel, daca ascultaţi de părintele vostru duhovnic, daca aveţi incredere in el, sa nu va fie teama ca sunteţi povăţuiţi greşit. Dumnezeu va găsi întotdeauna mijlocul prin care sa va descopere adevărul. A trai in ascultare, inseamna sa va faceţi inima mai sensibila la orice schimbare duhovniceasca din viata voastră.

Puţin contează daca părerea părintelui nostru duhovnic este imperfecta. In măsura in care sunt implinite poruncile in ascultare si credinţa in Hristos, Dumnezeu va indrepta faptele noastre. Ceea ce părea fals se va adeveri. In schimb, ceea ce părea desăvârşit după judecata noastră, nu va fi, adesea, decât reflexul voinţei noastre păcătoase, si Dumnezeu nu va mai fi cu noi.

Calea cea mai simpla este sa ascultam si nu sa poruncim. Este războiul cel mai cumplit impotriva patimilor.

Pentru a intelege taina mântuirii in Hristos, trebuie sa mergem pe calea ascultării. Si sa o facem cu multa atenţie. In măsura in care concepţia sa este dreapta, omul poate avea o inspiraţie foarte inalta facand lucrul cel mai simplu, cum ar fi, de exemplu, la bucătărie. In schimb, fara ascultare, fie el patriarh, episcop sau preot, se poate pierde.

Purtam in noi păcatul originar, acest venin al primei ispite a lui Adam in rai: Veţi fi ca Dumnezeu, dar ascultarea ne poate elibera de păcat.

Totul depinde de relaţia cu Dumnezeu. Daca avem incredere in purtarea Sa de grija, vom avea curajul sa implinim cuvântul părintelui nostru duhovnic. Logica proprie vieţii de fiecare zi si raţiunii nostre nu este suficienta. Dumnezeu ii părăseşte pe acela care are prea multa incredere in propria sa inteligenta. Puţin contează daca spune cineve un cuvânt impotriva noastră, daca un sfat este impotriva bunului simt; daca suntem gata sa ne urmam duhovnicul si daca avem incredere in el, Dumnezeu sfârşeşte intotdeauna prin a randui lucrurile intr-un sens pozitiv. Taina ascultării este una din realităţile cele mai serioase pe drumul mântuirii.

Dumnezeu sa va păzească! Iar voi sa păstraţi o atitudine dreapta! Din exterior, nu se vede nimic; este o viata despre care nu putem spune nimic deosebit. Dar, in interior, datorita ascultării, suntem intr-o stare de tensiune permanenta. Asa trebuie sa fie creştinul: un „fir” de inalta tensiune pe care o păsărică poate sta fara nici o frica, dar prin care trece o energie capabila sa ucidă o lume intreaga. Iata cum vom intra in împărăţia veşnica a lui Hristos.

Prin putina nevointa a ascultării, omul trece in existenta fara de inceput, veşnica, a lui Dumnezeu.

Ascultarea este necesara pentru mântuire. Pregatiti-va inima si mintea voastră. Păstraţi o atitudine interioara pozitiva.

A fi după chipul lui Dumnezeu. Nu putem a ajunge la aceasta stare decât printr-o ascultare asemănătoare aceleia a lui Hristos, a Maicii Domnului si a tuturor acelor care le-au urmat.

Când suntem impreuna ar trebui sa fim ca un singur om, după chipul lui Dumnezeu Cel intreit, Care este un singur Dumnezeu. Nu putem ajunge la aceasta stare decât daca avem in noi pe Duhul Sfant, si nu dezordinea interioara a gândurilor noastre rele. Cum sa dobândim acest har? Ce sa facem pentru ca Dumnezeu si Duhul Sau cel Sfant sa se salasluiasca in noi? Trebuie sa ascultam. Numai printr-o luare aminte permanenta asupra semenilor noştri vom ajunge sa descoperim in noi un fel de radar si sa simţim ceea ce gândesc alţii, voinţa lor, starea lor duhovniceasca. In schimb, fara ascultare, daca mai intai căutam confortul nostru, ne vom desparţi de semeni si, in noi, se va declanşa război.

Ascultarea duhovniceasca este necesara in viata de zi cu zi. Preferaţi sa faceţi voia altora decât voia voastră. Acceptaţi cu bunăvoinţa fiecare sfat al părintelui vostru duhovnic, al fratelui, sau al unei surori. Astfel, puţin cate puţin, se va naşte in voi si in jurul vostru o stare in care inima va deveni foarte blânda si sensibila la orice mişcare interioara, la toate transformările duhovniceşti.

Când suntem impreuna, fiecare sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dăruiască duh de ascultare fata de voinţa Sa, si sa ne binecuvânteze pe toţi. Fie ca e cel mai tanar sau cel mai batran, ascultaţi pe celalalt cu inima, pentru a simţi când Duhul lui Dumnezeu vorbeşte prin el. Un diacon de 20 de ani, Sfantul Atanasie, si nu patriarhii, episcopii sau alţi martiri, cu prilejul primului Sinod Ecumenic din anul 325, a fost cel care a sugerat cuvântul „homousios” pentru a defini raportul dintre Tatăl si Fiul si Sfânta Treime. Dar, pentru a ajunge la aceasta stare trebuie multa bunăvoinţa. Nu mai prin ascultare o putem dobândi.

Prin ascultare, inima devine din ce in ce mai sensibila la viata, suferinţele, bunăstarea si nevoile altora.

Prin slujire, si nu prin stăpânire, devenim asemenea Domnului. Hristos a arătat calea in timpul Cinei celei de Taina. El era Domnul si spală picioarele ucenicilor Sai.

Prin ascultare, inima si mintea voastră se va deschide spre veşnicie. Prin ascultare, viata noastră devine conştienta chiar si in timpul somnului.

“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov,
traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica),
– Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia : Reîntregirea, 2014

Lasă un răspuns