Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CĂMAŞA LUI IISUS

CĂMAŞA LUI IISUS

CĂMAŞA LUI IISUS

„Ostaşii, după ce au răstignit pe Iisus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.”

Condamnarea lui Iisus era cu confiscarea întregii Lui „averi”.
Întreaga „avere” a lui Iisus era doar hainele cu care era îmbrăcat. Aceste haine deveneau acum proprietatea celor ce-L răstigniseră. Era răsplata celor ce făcuseră slujba cea fioroasă a chinuirii Lui. Desigur, în cele patru părţi erau şi hainele celorlalţi doi răstigniţi.
Ce puţine din acestea erau cele ce fuseseră ale lui Iisus! Dar sărăciei lacome a soldaţilor, obişnuiţi cu astfel de pomană, nu-i va fi păsat prea mult cine a fost acela ale cărui haine le iau ei.
Cum se vor fi bucurat soldaţii împărţindu-le, fără să le tremure mâinile cu care le strângeau!

O, voi care vă bucuraţi să puteţi pune mâna pe puţinul avut al celui osândit pe nedrept şi pe puţinul sfânt al celui condamnat pentru cele sfinte – cutremuraţi-vă de sacrilegiul acesta.
Orice avantaj de care profitaţi în vreun fel de pe urma unei nelegiuiri săvârşite împotriva celui drept vă osândeşte şi pe voi. De aceste lucruri n-ar trebui să se poată atinge nimeni.
Sunt atât de sfinte!

Cămaşa Lui n-avea nici o cusătură…
Ce mâini sfinte, credincioase, răbdătoare şi bune trebuie să fi lucrat cu dragoste la împletitura acestei sfinte cămăşi!
Poate ea a fost împletită de mâinile sfinte ale Preacuratei Sale Mame. Din ochii ei vor fi picurat şiroaie de lacrimi pe împletitura cămăşii ce trebuia s-o poarte Dulcele ei Fiu Unic şi Sfânt. O astfel de muncă plină de răbdare, de pricepere şi de iubire doar mâinile sfinte de mamă sunt în stare s-o facă.
Cu câte rugăciuni înlăcrimate, cu câte iubitoare cântări, cu câte duioase amintiri, cu câte îngrijorări şi temeri va fi fost împletită această sfântă cămaşă pe care Fiul o purta cu drag şi cu grijă, amintindu-şi de fiecare dată de sfintele mâini care I-o dăduseră. El o purta di-rect pe inima Lui, cu o dragoste unică, cu care porţi numai lucrurile dăruite de cele mai dragi şi mai scumpe mâini. Dumnezeu să vă binecuvânteze, mâini sfinte care lucraţi, care împletiţi, care coaseţi pentru fiii lui Dumnezeu cum ştiţi mai frumos şi mai iubitor. Pe voi, mame şi soţii, şi surori nepreţuite. Şi voi veţi purta odată un veşmânt nebănuit de frumos, lucrat de mâinile Recunoscătoare şi de Dragostea Fericită a Aceluia şi a acelora pentru care le-aţi făcut voi toate cele ce le-aţi făcut pentru El şi pentru ai Lui (Mt. 25, 40).

Dar cămaşa lui Iisus, care n-avea nici o cusătură, ne aminteşte şi de Lucrarea Lui. De Biserica Lui. Şi de adunarea Lui scumpă.
De părtăşia cea mai apropiată de inima Lui, de Duhul Lui şi de simţirea Lui.
O, cât de scumpă este această comoară a Lui!
Câte mâini sfinte au lucrat la ea!
Câte lacrimi sfinte s-au vărsat pentru ea!
Câte amintiri şi jertfe sfinte o înfrumuseţează!
Câte flori ale nevinovăţiei şi câte podoabe ale sfinţeniei strălucesc pe ea şi în ea!
Câte stăruitoare rugăciuni s-au înălţat pentru nesfârşirea ei! Pentru nedespărţirea fraţilor şi a învăţăturii de la început, pentru păstrarea desăvârşitei ei unităţi…
Dar, în timp ce străinii Lui de-atunci s-au temut să rupă cămaşa cea fără nici o cusătură a lui Iisus,
„închinătorii” Lui de mai târziu – mulţi trufaşi zişi ai Lui – nu s-au temut, cum nu se tem nici astăzi, să sfâşie unitatea cea nespus mai scumpă a Bisericii şi a Lucrării Sale.
Vai, ce privelişte plină de durere şi de cutremur este starea de astăzi din jurul Crucii lui Hristos: cetele dezbinate şi lacome ale celor mai trişti pomănari sfâşie fără milă şi fără grijă unitatea Bisericii lui Iisus. Dornici fiecare să câştige un petic mai mult ca celălalt, smulgând şi rupând sufletele adunărilor sfinte. Aceste înspăimântător de vinovate certuri confesionale şi confesionaliste,
aceste vânătorii după prozeliţi,
aceste surde şi hrăpăreţe apucături negustoreşti, la care se dedau cei care pretind că au fiecare primul drept la Cămaşa Sfântă, au ajuns atât de nesuferite, încât strigi îndurerat:
O, cât de răbdător poate fi Dumnezeu! Dar până când îi va mai putea răbda oare chiar şi El?

Fraţi sfinţi, surori binecuvântate, suflete ale lui Hristos din oricare tabără aţi fi voi, rugaţi-vă şi luptaţi să nu se mai adâncească sfâşierile şi ruptura.
Nimeni care dezbină n-are dreptate.
Unde doi se ceartă pe adevăr, amândoi sunt vinovaţi, dacă nici unul nu stă pe temelia dintâi.
Unde doi sau mai mulţi se ceartă pentru întâietate, acolo toţi merită pedeapsă şi umilire, dacă nici unul nu ascultă de unitatea lucrării Domnului.
Cel care are dreptate nu se ceartă.
Cel care are Adevăr nu dezbină.
Cel care-L iubeşte pe Hristos nu rupe Cămaşa Lui cea Sfântă. Ea trebuie să rămână aşa cum a fost de la început. Cine rupe e lup.
Şi, duhovniceşte, aşa şi este cu cei ce rup şi sfâşie învăţătura şi lucrarea care a fost făcută de mâini sfinte şi trebuia ca să rămână una şi pe totdeauna.

Mărire veşnică Ţie, Iisuse Doamne,
Jertfa noastră Sfântă,
Zestrea noastră Scumpă,
Comoara noastră Unică…
Te rugăm, păstrează unitatea alor Tăi şi înflăcărează-i pentru apărarea şi întărirea acestei unităţi.
Trezeşte conştiinţa celor care păcătuiesc împotriva acestei sfinte unităţi. Şi trimite un duh de putere şi de râvnă mai mare peste toţi cei care trebuie să refacă, în vederea venirii Tale, Unitatea Bisericii Sfinte.
Iar de cei care nu vor să înţeleagă, Te rugăm să scapi Tu Lucrarea Ta, îndepărtându-i din ea şi smulgând-o din mâinile lor.
Amin.

Hristos – Jertfa noastră / Traian Dorz. – Ed. a 2-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2015

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *