II Cronici 6, 26
Vremurile deosebite sunt totdeauna semne deosebite și cercetări deosebite din partea lui Dumnezeu. Cât de limpede înțelegeau înaintașii noștri graiul vremurilor! Lor le vorbea totdeauna din partea lui Dumnezeu orice vreme. Iar ei cunoșteau totdeauna voia lui Dumnezeu privind la vremuri. Când nu aveau Cartea scrisă, Sfânta Scriptură, și nu aveau cunoașterea cititului, atunci aveau Cartea Vremii, în care ei se deprinseseră așa de bine să citească voia lui Dumnezeu. Din cunoașterea vremurilor, după semnele cerului și ale timpului, ei știau ce trebuie să facă și cum trebuie să se pregătească. Și de aceea ei erau atât de aproape de Cuvântul Lui și Îl credeau cu ochii, cu urechile și cu inima toată. Când cerul era închis și nu era ploaie din pricina păcatelor lor împotriva Domnului, știau că, dacă se vor duce să se roage cu credință în locașul Domnului, dând slavă Numelui Său și întorcându-se fiecare de la păcatele lor cu o căință adâncă și amară (căci din pricina acestora era pedeapsa), atunci Dumnezeu îi asculta. Le ierta păcatele. Și îi învăța iarăși calea Lui cea bună în care trebuia să meargă. Și le trimitea iarăși ploaie pe pământul pe care li-l dăduse moștenire.
Așa au făcut înaintașii și, câtă vreme au unit rugăciunea lor adâncă și stăruitoare cu munca lor harnică și cuminte înaintea Domnului și în casa Lui, atâta vreme s-au bucurat din plin de viața și de roadele muncii lor din partea lui Dumnezeu. Că orânduirile nedrepte din partea oamenilor le-au răpit adeseori belșugul dăruit de îndurarea cerului, acesta era altceva. Dar din partea Domnului, câtă vreme omul îndeplinește ceea ce îi cere cerul, atâta vreme îi dă și pământul. Și dovadă că mai sunt încă oameni care se roagă este și că cerul încă nu s-a închis față de pământ.
Slavă îndelung-bunătății Tale, Doamne, față de noi toți! Te rugăm, ia aminte cu milă spre noi ori de câte ori din pricina păcatelor noastre merităm să fim pedepsiți. Ascultă-i pe cei care se roagă și deschide cerul ca să ne dea ploaie la timp și să nu pierim din pricina răutății. Doamne, cu cât suntem mai mulți, avem și nevoi mai multe; îndură-Te de noi mai mult. Amin.
Traian Dorz – Hristos, Pîinea noastră zilnică.
1 Comment