Când cuvântul tău e soare strălucind pe-un larg întins,
rodul lui e bucurie peste-al inimii cuprins.

Când cuvântul ţi-e chemare plin de flacără şi zel,
rodul lui e mântuire pentru toţi câţi vin spre el.

Când cuvântul ţi-e cântare cu înalt şi drag fior,
rodul lui este iubirea cu un sfânt şi tainic dor.

Când cuvântul ţi-e putere aprinzând altare vii,
rodul lui e râu de lacrimi înverzind cereşti câmpii.

Când cuvântul tău e taină peste sufletul ales,
rodul lui divin e-n toate adevărul înţeles.

– Doamne, cât de multe feţe ar avea Cuvântu-Ţi Sfânt,
pentru cine le priveşte, toate strălucite sînt!

TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014