Când se întâmplă să-ţi intre în ochi praf, vreo musculiţă sau vreun fir de gunoaie, simţi îndată o durere, ochiul ţi se umple de lacrimi, se înroşeşte, se tulbură şi nu-şi află linişte şi pace până când „corpul străin” n-a fost scos afară.
Întocmai aşa e şi cu sufletul – „lumina Domnului” din lăuntrul nostru. Când am păcătuit, simţim îndată o durere în suflet, o părere de rău şi nelinişte. Conştiinţa se tulbură, zicându-ne parcă mereu: „Ce-ai făcut? Căieşte-te, cere iertare, roagă-te, scoate afară «gunoaia» care a intrat în sufletul tău. Şi ea nu se linişteşte şi nu-ţi dă pace până când nu ţi-ai spălat păcatul cu lacrimi amare, la picioarele Crucii.
Aici se face ochiul iar curat, iar conştiinţa se aşează şi se linişteşte.
I. Marini, înv.-ostaş
«Isus Biruitorul» nr. 2 / 13 ian. 1935, p. 3
Gazetarul credincios Ioan Marini
Articole apărute între anii 1930 şi 1938
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
