Duminica a VIII a după Rusalii !
Slăvit să fie Domnul !
Din Sfânta Evanghelie de astăzi reiese din nou,foarte clar, că nu se realizează nicio minune acolo unde nu participă și omul cu aportul lui.
” Dați-le voi să mănânce ” este porunca cea mare dată de Mântuitorul Apostolilor Săi. Iată, au răspuns ei, noi avem cinci pâini și doi pești, le aducem Ție ca ofrandă. De aici debutează rolul omului în minune. Este de ajuns, va fi spus Domnul nostru Iisus și a primit darul ca : ” ale Tale dintru ale Tale Ție îți aducem de toate și pentru toate ” înnălțând acestea către Cer. Acest frumos gest de comunicare dintre om și Dumnezeu. Acest act de credință, crează universul comunicării spre comuniune cu rezultat imediat : MINUNEA !
Aceasta este teologia / psihologia credinței adevărate. Clipa în care minunea dumnezeiasca are creată premiza umană. Dacă nu ar fi sinergismul , împreună lucrarea voinței omenești și a harului dumnezeiesc, totul s-ar transforma în automatism sau în magie. Hristos ar fi fost un magician dacă ar fi făcut această minune indiferent de atitudinea celor ce erau subiect al minunii. S-ar fi realizat acea înfricoșătoare postură în care nu contează că ești moral sau nu , dacă te-ai curățit sau nu pentru împărtășanie , tu te împărtășești. NU ! Nu este așa ! Adevărata minune se cumpănește între Dumnezeu și om. Nu poate lipsi nicio parte .
Totul devine știrbit și se prăbușește în partea în care nu există echilibru. Când nu se petrece o minune înseamnă că lipsește Dumnezeu ? Doamne ferește ! El este mereu : Eu sunt Cel ce sunt ! Eu sunt cu voi ! Noi lipsim din minune .
De știut că atunci când lipsește omul din actul credinței, Dumnezeu trăiește o mare tristețe.
Vă îndemn fraților ca de acum înainte să reclădim chipul minunii, dăruind unii altora cuvenita prețuire și iubire și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Haideți să participăm la minunea necesară timpului nostru. Să nu stăm nepăsători !
În Capernaum Hristos a fost neputincios : ” Și nu a putut să facă nicio minune ” ( Marcu 6 , 5 ) din pricina necredinței lor. În Capernaum nu se credea în Hristos !
Vă îndemn din nou, în Numele lui Dumnezeu să fim atenți cu toții la prezența de spirit necesară minunii din viața noastră !
Așa să ne ajute Dumnezeu tuturor să fim !
Părintele Onu Constantin
